Uncategorized

Dincolo de Tăcere .

des_tenebres_by_unsilentyourlife-d5ku7bkLiniștea din sufletul nostru ne invoca doar atît că vorbim prea puțin ce-ar fi trebui să scoatem din sufletul nostru . De multe ori am învățat să răspundem la durere printr-o mare tăcere. Să stăm acolo în liniște pînă ni-se usucă toate cuvintele în suflet. Ne prăfuim cu tăcere și totuși răbdăm. Mi-aș fi dat oare o singură întrebare , dacă am începe să vorbim de-o durere comună sau separată , să vorbim , să o cîntăm , să o strigăm pînă se cutremură oasele , pînă zgîrîiem sufletul. Ne-am fi numit nebuni de sensibil , iar lumea asta ar căpăta o melodie din strune de chitară care se rup din durerea noastră , din strigătul nostru totuși. Sensibilul drum care ne duce colo în fața gării noastre , ne lasă ssă uităm de salutări , de așteptări . Dacă suntem răniți , dacă iubim , dacă ne-au dezamăgit , dacă au murit , dacă ne-au înșelat , dacă suntem vinovați , oricît de mult am fi dorit să strigăm acele mii de cuvinte risipite în lumea noastră subterană , atît de mult noi ne ascundem sub o tăcere ștearsă de nopțile înecate în lacrimi . Da , uităm să spunem totul și astfel pierdem totul , iar cel mai de preț este că pierdem pe noi înșine.Cineva alege să vorbească cu muzica , cineva să cînte , unii să scrie , alții plîng , privesc ore în șir spre cer .Adunăm ruinele în sufletele noastre , ne separam oameni de oameni , uităm să zîmbim , rămînem niște motoare care își succed timpul după o singură funcție. Și nimeni nu ar ști cum e să te întorci acasă , tăcînd . Cum să te trezești într-o dimineață ostenită ,tăcînd . Să adormi în tăcere , să asculți în tăcere . Să trăiești într-o tăcere . Uite vezi , cum îmi vorbesc strunele acestea rupte din razele de lumină a soarelui rece , cum iși scurge lacrimile ultima respirație de lună plină , cum cîntă tăcerea cufundată într-o picătură de durere ascunsă în sufletul meu , cum se zbate inima făcînd un zgomot ce mă ostenește , aș fi oprit-o . De ce ? Căci mi-o aud , și nu știe să fie tăcută .

Și așa suntem fiecare , eu și tu . Avem atîtea să ne spunem dar am uitat să mai vorbim . Și risipim cuvintele printre timp .

Nimeni oare n-ar fi răspuns vre-odată , tăcerea oare își are rostul ei vre-odată ? Își are doar atunci cînd vorbești ceea ce rațiunea nu îți permite , ceea ce ea nu strecoară . Însă sufletul are nevoie de atît de multă tăcere ? Vorbesc oameni cu oameni și nu se înțeleg .

One thought on “Dincolo de Tăcere .

  1. Hrana sufletului nu e durerea, de aceea oamenii vorbesc și nu se înțeleg… fiecare își îmbracă în cuvinte durerea ascunsă de ochii orbilor 🙂 Aperi ceva care se hrănește cu iluzia ta că există. Când îți spun durerea mea, identică cu a ta, atunci ea se risipește precum fumul… nu rezistă îmbrățișării noastre. Am venit împreună iar noi ne însingurăm, iar după ce durerea își face meseria, aflăm că nu suntem destinați tăcerii mute, ci tăcerii pline de cuvinte în noi și dintre noi. Din tăcerea de după durere nu am decât cuvinte-îmbrățișare: ce frumos e aici la noi, mă bucur că îmi confirmi existența, sufletele noastre sunt vindecate și strălucitoare… mulțumesc că și prin ochii tăi văd frumusețea omului și a tot ce-l găzduiește!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.