Mi-e frig de frigul ce-o să mă zdrobească ,

Acum. Aici . Cîndva.

Și nu o sa mai fiu cu tine , oricît de mult nu aș dorea .

Te-am căutat , nebun în noapte , pe veci și pe-o aripă ruptă .

Nu te-am auzit colo în gară , dar cine acum să mă audă ?

Ești singur ca un pui de gheață , strivit în toate mii bucăți ,

Și din mare singurătate , cum să rămîi aici ca să te învăț ?

Ce-aș fi eu fără tine , mamă ?

Și fără tată sunt nimic ?

Doar colo încă în ogradă ,un pui de iarbă călcat și strivit .

Dă-mi șansă Doamne , și optiune de-a alege și a muri ,

În locul lor m-ai fă o lege , să moară mame și copii .

Orfanul este tot o moarte care te îngheață în fiecare zi ,

Și ce-ai alege tu din moarte , un om viu sau fără mamă tu să fii .

Rămîi aici măicuță dragă . rămîi în gară cu copii ,

Deseara vine tata acasă , e cald și sobă , jucării .

Eu văd că încă sunt mare , și văd și părul cărunțit ,

Închide-mi ochii Doamne , e cea mai mare durere pe care mi-am dorit .