Femeie , tu privire ascunsă și ostenită ,

Înconștient frumoasă , o miere hultuită,

Subțire sau un pic mai finuță , culeasă dintre stele ,

M-aș fi înșelat de vise , pentru o mică plăcere .

Atît de inocentă, mi-ai curățit izvoare ,

Trezit-ai în ființă ,și viața și moartea ,

Tăcerea ta furie,mă cheamă să te întreb ,

Ce poți să gîndești , atunci cînd mă aștepți ?

Calci pe pămînt , mai ușor decît o răsuflare ,

Și mă îneci cu iubire , mă îneci și cu dor ,

Mă salvezi într-o zi , iar într-o viață mor .

Divină , angelică , ușoară ,

Apoi o fiară !

Ai ochii zidiți cu atîta strălucire ,

Mă întrebi dacă e de ajuns , o noapte cu stele .

Pe cît de enigmatică , pe atît de cunoscută .

O liniște dintre izvoare , o furtună din munte.

Frumoasă , dacă ești ? Asta vrei să îți spun ?

Nu știu , atît doar că pictorii încremeniți sunt ,

Nu pot să te picteze nici pe strune de chitară ,

Nici pe pian , nici pe-o lacrimă de vioară .