O lună tristă ce își varsă atîtea lacrimi tot uscate,

Nemuritoare.

Nu mai simt nimica, din nimicul ce mai vine.

Țesuturile tale cu ale mele se tot combină,

Ți-e trist,mi-e tris și mie.

Durerea.

O simți, fără putere ești în fața vieții tot deșarte,

Fără tine sunt nimic, sau un nimic mai mare, poate.

Mi-e frig și un rece de la tine vine.

Și ce ai acolo ?

Am nimic.