Uncategorized

August, amurgul de seară.

august_by_kaliope15-d59pbveFără de cuvinte a rămas cerul, el ne-a dat doar tristețea unei luni atît de pustii. Doar atît. Ne-a lăsat să o gustăm în liniște, în singurătate. Simt timpul cum ne usucă, atît de ușor precum vara aceasta, care sa spulberat fără nici o evidență. A trecut fără inspirație, doar răni de dor și de-o durere fără nici o garanție. Timpul a plătit chitanța pe lumina, astfel totul în lumea aceasta rotundă este trecător. În unele zile am crezut în neîncrederea mea, iar în altele știam că imposibilul nu există.Totuși mă conduc după aceeași rutină, că vara nu are nici o inspirație pentru mine. Fără cuvinte, stau în seara porții, și aștept acolo timpul în mînuța cu toată inspirația vieții mele -..Toamna !

Din tremurul din august care nici nu prea se grăbește să plece, și nici să rămînă. O duminică în care nu reușești nimic să faci decît să savurezi fiecare moleculă de lumină a soarelui . Însă umbra lunii, de multe ori mă cheamă la o insomnie. Magnifică este plecarea, pentru că doare atît de mult. Și ne desparțim, acum în august, ca și în duminicile de pe vatra bunicii, ne desparțim și luăm rutina zilelor de lucru, de studii, de alegeri noi, de oameni așteptați, de recele vieții care trebuie îmbrăcat.

Cine e august? O lună măsurată în săptămîni, și apoi o zi măsurată într-o oră. Ne rămîne doar să ne facem o listă în care să marcăm ce am vrut să facem și ce nu am făcut totuși pînă la final. Simt o durere ce respiră a singurătate, și apoi o grijă umplută cu scînteia focului care a ars. Mai simt și un ecou, dar cît de mult aș fi vrut n-am timp ca să privesc în urma mea, pentru că mă cheamă toamna mea.

Ne împachetăm bagajele, și sufletele. Plecăm. Culegem roadele fierbinți a inimii noastre. Și așteptăm să mai vină a cîta oara , încă o astfel de vară.Însă de cîte ori nu ne-am reîntoarce, timpul mereu le schimbă ale-locurilor.Niciodată nu o să fie cum a fost, dar poate să fie cum va fi. Și pe strune de chitară, din picăturile de pămînt scăpate de rîndunici din zboruri fragede, pe aroma trandafirilor rumeniți de culoare,și pe gustul al feluritor fructe, mai vine o lacrimă de vioară care ne închide într-un amurg această vară.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.