August, amurgul de seară.

august_by_kaliope15-d59pbveFără de cuvinte a rămas cerul, el ne-a dat doar tristețea unei luni atît de pustii. Doar atît. Ne-a lăsat să o gustăm în liniște, în singurătate. Simt timpul cum ne usucă, atît de ușor precum vara aceasta, care sa spulberat fără nici o evidență. A trecut fără inspirație, doar răni de dor și de-o durere fără nici o garanție. Timpul a plătit chitanța pe lumina, astfel totul în lumea aceasta rotundă este trecător. În unele zile am crezut în neîncrederea mea, iar în altele știam că imposibilul nu există.Totuși mă conduc după aceeași rutină, că vara nu are nici o inspirație pentru mine. Fără cuvinte, stau în seara porții, și aștept acolo timpul în mînuța cu toată inspirația vieții mele -..Toamna !

Din tremurul din august care nici nu prea se grăbește să plece, și nici să rămînă. O duminică în care nu reușești nimic să faci decît să savurezi fiecare moleculă de lumină a soarelui . Însă umbra lunii, de multe ori mă cheamă la o insomnie. Magnifică este plecarea, pentru că doare atît de mult. Și ne desparțim, acum în august, ca și în duminicile de pe vatra bunicii, ne desparțim și luăm rutina zilelor de lucru, de studii, de alegeri noi, de oameni așteptați, de recele vieții care trebuie îmbrăcat.

Cine e august? O lună măsurată în săptămîni, și apoi o zi măsurată într-o oră. Ne rămîne doar să ne facem o listă în care să marcăm ce am vrut să facem și ce nu am făcut totuși pînă la final. Simt o durere ce respiră a singurătate, și apoi o grijă umplută cu scînteia focului care a ars. Mai simt și un ecou, dar cît de mult aș fi vrut n-am timp ca să privesc în urma mea, pentru că mă cheamă toamna mea.

Ne împachetăm bagajele, și sufletele. Plecăm. Culegem roadele fierbinți a inimii noastre. Și așteptăm să mai vină a cîta oara , încă o astfel de vară.Însă de cîte ori nu ne-am reîntoarce, timpul mereu le schimbă ale-locurilor.Niciodată nu o să fie cum a fost, dar poate să fie cum va fi. Și pe strune de chitară, din picăturile de pămînt scăpate de rîndunici din zboruri fragede, pe aroma trandafirilor rumeniți de culoare,și pe gustul al feluritor fructe, mai vine o lacrimă de vioară care ne închide într-un amurg această vară.

Published by daianapirgaru

Hello, there! My name is Diana. I am from the Republic of Moldova. Moved to the United States in 2016, and started from the beginning. I was born to inhale words instead of air, to have ink instead of blood, to live thousands of years everything people live in a moment. Since I remember myself, I had this deep connection with the moon, autumn, and woods. I was the sensitive child in the family or the weirdest one. I discovered my passion at an early age, but my wings were broken since I was in high school. Didn't stop flying. Moved to another planet, where I had to learn English from the beginning. I am an overexcited person who adores words and struggles with grammar. I write gritty short stories, novels, and poems, holidays articles, etc. Besides that, I am a student and a MOM.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

My Soul In Silence Waits

For you alone my soul in silence waits — Psalm 62: 1

Help Break The Silence

Give A Voice to the Voiceless

Orkidèdatter

Faith is seeing light with your heart when all your eyes see is darkness.

The Truth about Serge Benhayon

By Students of Universal Medicine

%d bloggers like this: