Mai frumoase decît toate doar femeia poate fi.
Ea iubită și săracă , pustie și tot uitată.
Dimineața pe la șase , pe la zece sau la nouă,
Tot mireasma se pastrează, de e rece sau chiar plouă.
Ea și tristă,și iubită . uneori puțin naivă.
Poate pe-o singură noapte,alteori pe-o veșnicie,
Te încîntă,te alintă , îți mai dă o garanție,
Și-apoi iar înfuriată,te omoară din privire,
Iar rănită, neiubită , se transformă într-o fiară.
Și-apoi dintr-o rană dură,
Stă, se vinde seara în gară.
Nu e rea și nici mai bună,
E o femeie ce cerșește, un copil încă mai fraged
De-o mai mare lumină.
Și lovită,batjocorită cu picioare și cuvînt.
Prăpastia colo e la dînsa în gînd.
Mamă, sau bunică,prietenă sau iubită,
E o rană care strigă colo-n noapte,cînd tu dormi,
Hapsîn de-a ta fericire,ea e tristă ca un pom,
Obosită că te-alinți că mîncare ei nu-ți place,
Ba că vrei să pleci singurel,fără ea că nu-ți dă pace,
Și-o lași noapte cu un copil, să adoarmă cu durere,
Și vii dimineața în zori , cu-o mireasmă de albină,
Și ea vede și tot tace, iar iubirea ei nu-ți place.
Și e tristă,obosită,batjocorită,neiubită.
Dar frumoasă,liniștită ca o fiară se ridică,
Stă-n oglindă pentru tine,la bucătărie , colo-n tindă,
Trup și suflet e al tău,tu culegi și arzi ca zmeu.
Se întoarce,se-combină,uiță de seara cui de vină.
Și mai trece ziua ei,vina cui să fie? Al ei!!
De flori ai și uitat,de-o alinare,de-un palat.
Ea femeia , e frumoasă,singură și atît de proastă.

Și mai strigi la ea tîrziu,ca un zid de piatră rară,

Și-o lovești cu cărămizi,de-îi deschizi o hemarogie totală,

Cînd m-ai vezi că n-ai putere,dai în ea cu ce găsești,

Iar nimicul din priviri, te face să enervezi.

Înșelate,neiubite,colo între prieteni batjocorite.

Să arăți că îți ești erou,că femeia ta îî bou,

Să le arăți că te ascultă,dar ea tace că te știe.

Și că soarta ei e clară.

Mame,iubite și bunici.
Ard ca niște licurici.
Cu răbdarea tot în mînă.
Azi s-a născut încă o lacrimă divină.
Și iar plîng și sunt frumoase,nici urîte toate alease.
Răbdătoare și cuminți,singure cu un fel de bici.
Ele tac și tot mai tac ,pe-al vostru drag meleag.

Și rămîn la tot frumoase,mai bogate,mai desculț,

Mai frumoase decît ele,mai frumoase nici că nu-s.