Doar o picătură.

Liniște în camera de-alături , doar niște picături care au rămas de dimineață .Urmăresc cum fiecare picătură are să îmi spună cît de singur aș fi .Tăcerea este substanța cu care pămîntul omului își îmbracă haina.Astfel avem un fel de scuturi, niște săgeți mai dureroase. Niște munți , niște gînduri și niște iubiri efemere.Puțină putere pentru că suntem incapabili să vorbim ore în șir , la apus și la răsărit , să vorbim despre ce existență se află în inimile noastre.Nici măcar nu ne uităm, oamenii nu se uită , ei numai vorbesc despre asta.Dintre miile de puncte uitate la … Continue reading Doar o picătură.

Întreabă-mă , tu toamnă .

Întreabă-mă tu toamnă cum mai trăiesc pe pămînt , Chiar dacă scuturată sunt ca o frunză , de vînt. Întreabă-mă dacă mă doare atunci cînd nu dorm, Dacă pot sau nu să mai fiu om. Întreabă-mă de ce te-am așteptat în gară, De ce dacă plouă sau frig , iar eu stau afară , Și cum să iubești într-o astfel de formulă, De doi ani sau de-acum o lună , Întreabă-mă ce mănînc la prinz sau la cină, De ce plîng în noapte ,și cine are vină , Sau dacă mi-e frig , și acel rece , N-am mai gustat … Continue reading Întreabă-mă , tu toamnă .

Help me .

Aruncă-mi niște strune de chitară să pot să îmi ung rănile deschise , niște aer de-al tău să îmi spăl plămînii pe jumate morți , niște picături de rouă să îmi curăț buzele atît de uscate. Da , aruncă-mi niște clape de pian , dacă tot le-ai învățat odată ,niște struguri de poamă să îmi amorțesc durerile de dimineață . Aruncă niște clepsidre să număr încă cît chin se scurge din ființa mea.Niște telefoane , mesaje să îmi tulburi indiferența, sau niște insomnie peste zi . Niște funii,niște aplicații, niște sinucidere de-a ta, aruncă colo într-un colț din camera cu … Continue reading Help me .

Murim.

Se moare des , atît de des pe pămînt , În praful de aer , ce circulă printr-o moleculă de timp , De ieri o vară și-a strîns existența în gînd, Și iarba se scutură în jos , fără mit . Acum un pom îi tăiat pentru foc, Și furnica la fuguță , n-a avut noroc . Ori vîntul grăbit, sau rîndunica neatentă , I-a strivit cuibul cu cei patru pui,și tatăl impotent , Un cîine flămînd , are să moară , Iar azi am văzut , un vecin bătrîn de aseară. Se joacă țăranul cu calul epuizat , A murit … Continue reading Murim.

De ce-aș fi eu ?

Din cele mii de puncte văzute de la orizont , pe pămînt , Eu aș fi singurul punct ce-ar purta în spate cea mai nesățoasă maladie a timpului. Sunt nebun ? Mai nebun de boala pe care o am eu , și nu o găsesc ei nici în gind . Sunt bolnav ? De ce-aș fi eu din cele mii de furnici tîrîte pe țărna sufletului . S-a dovedit vrednic că sunt doar eu , surîsul vostru pe sîngele meu , Surîsul meu că n-aș fi numai eu , pe evadarea unui leu . Abia am ajuns un pic să … Continue reading De ce-aș fi eu ?

Bolnav de cancer.

Dar cum o simți ca o diagnoză de alarmă ? Într-o ambulanță de la oraș sau de la țară ! Timpul îți numără zilele , pe-un calendar cu o singură formulă, Oare există un bine pentru sufletului tău cu chip de lună ? Pastile amorțite, comode printre oase , Țesături rupte. Și-o singură Garanție falsă ! Îți schimbi camera cu cele patru fețe , Palatul de acasă , povara ta de viețe . Și albul de acolo un pic plictisitor , cu negrul de culoare pe-o diagramă  , Și parcă ai putere de-a nu vorbi acum, O singură mîngîiere , de cîte … Continue reading Bolnav de cancer.

Diagnoză !

Maladia secolului înăbușit de neîncredere totală, Te-ar lăsa bolnav încă din pragul de la școală, Ciudată comparație,complexă și rară , Un medic la oraș și cel de la țară . Înțeleptul de-acum e o rasă rară , frumoasă și paranormală , Căutăm soluții, formule și un răspuns , Adevărul inexistent , oare îi de ascuns ? Cutremur de analize, și un sînge ciudat , Nimeni , nimic de-o lună n-a mai aflat, Te-ar hrăni cu pastile de-o amorțire totală , Așa ne învață încă de la școală . Atenția lor ar fi explicată , dacă am dat o pîine luată, … Continue reading Diagnoză !