Eminescu.

Te-am zidit printre șoapte și amintiri culese, Ți-am zidit o lună , seara mama tot mai țese, Mi-am pus în gradină o floare albastră, Te aștept în amurg , zi de zi la fereastră, Mi-am împarțit viața pe scrisori , Mi-am cules din suflet plînsete și ploi, Am tăcut într-una cînd n-am fost iubită, Doar ca să învaț , a ta tăcere nemărginită. Mi-am lăsat și viața printre mari ruine, Am stat și flămîndă,chiar și fără pîine, Te citesc nesățoasă, în cele mii de secunde, Doar ca să te aflu aici,pe pamîntul cu unde. Cred în infinita , viața ta … Continue reading Eminescu.

O toamnă la țară.

Te-am căutat prin munții de steclă,prin fumul din mașini ,de lux, Te-am căutat din primăvară,dar lîngă tine , n-am ajuns. Și doar cînd ploaia mă dezbracă , îmi ung oasele cu atît potop, Te-aș chema a cîta oară,doar la tine să mă întorc. Mă roade glasul și privirea,mă roade viața mea de chin, Încerc să fug ca risipita, să caut și să nu suspin, E greu să vezi cum moare viața , a ta , a toamnei tale reci, Iar tu fugară să te afli, printr-un hoceag de fum , petreci . Te întreabă iarba , cînd mai vii , … Continue reading O toamnă la țară.

O toamnă în București .

Nu știu de ce , dar trecătorii tăi te-au blestemat într-una, nu știu de ce te-au înjurat și te-au lovit în spate, nici măcar nu știu de ce , te-au ridicat și apoi te-au coborît într-una.Cînd te-am cunoscut cu salutarea privirii mele, cu ecoul vocii mele cu un accent fără consoane, te-am văzut așa cum te visam, atît de zbuciumat ,de frumos .În visele noastre ai fost și ai rămas o poezie inspirată, o melodie care îți zgîrîie sufletul.M-ai îmbrățișat precum ar îmbrățișa însetat pămîntul o ploaie de vară, m-ai îmbogățit și m-ai cufundat în priveliștea ta sățoasă, m-ai aprins … Continue reading O toamnă în București .