A murit tatăl .

Viața mi-a trimis o scrisoare pe care mă așteptam să nu o citesc la vîrsta fragedă a mea,nu am fost pregătită nici să o deschid și nici să o termin de citit,de aceea viața m-ai face greșeli , sau ce-i cu livrarea s-au grăbit să mi-o transmită.Dureroase mai sunt dezamăgirile care n-au cum să fie isprăvite,și mai dureroase ne sunt rănile care ne mănîncă zi de zi.A avea viață și a nu avea dorința de-a  trăi , este o risipire de timp, o risipire de existență în care și moartea n-ar fi atît de dureroasă.Totuși nu-i amarnică moartea ta, ci … Continue reading A murit tatăl .

Acasă.

În drum spre casă am deschis Biblia și am citit cîteva pagini,mi-am întărit rădăcinele și l-am simțit m-ai apoape pe Dumnezeu.Frigul și-a dovedit puterea, căci mi-au înghețat picioarele și mi-au amorțit.Am citit încît am uitat să m-ai ridic capul și să arunc un braț de privire spre geam,dincolo de el să văd amorțita natură cum trăiește.Iarna n-are nici un efect,doar prin viscole și friguri vrea să-și arate prezența.Neîncetat de frumos este natura, fie iarnă fără fulgi , și fie primăvara cu zăpadă.Nimeni , niciodată n-are cum să-i zmulgă din frumusețe.Mi-am pus gîndurile în bagaje,erau adunate și puse fără rînd.Și doar … Continue reading Acasă.

Plecăm și rămânem.

Plecăm cînd venim. Și cînd iertăm. Plecăm cînd plîngem . Și cînd rîdem neîncetat. Plecăm cînd ne cheamă. Și cînd vrem să rămînem. Cînd vorbim. Și cînd tacem neîncetat. Plecăm cînd venim, Și cînd uităm să venim. Plecăm cînd suntem iubiți neîncetat. Plecăm cînd ninge și cînd plouă, Cînd e secetă de cuvinte. Plecăm cînd suntem înghețați și dezghețați. Și cînd nu m-ai avem cuvinte. Plecăm cînd strigăm, ca niște bieți pierduți, Și cînd rătăciți suntem, Plecăm cînd avem unde veni , Și cînd n-avem unde să ne ducem, Plecăm fără să căutăm răspunsuri, Și cînd le știm uneori. Plecăm … Continue reading Plecăm și rămânem.

Imprevizibilă e viața.

Cu toții ne facem planuri , da , planuri de viitor,pentru un proiect,pentru un concurs,pentru o zi sau două,planuri de vacanță și planuri de wekeend,planuri de iarnă și de vară.Rămînînd niște pietre zidite în timp,un val care trece într-o secundă fără nici o urmă că a trecut pe-aici cîndva.Cînd am văzut că prin propriile țesuturi am avut  planuri care le-am muncit și care  mi-au luat zile pierdute,cînd am văzut că oricît de mult n-aș fi vrut să fiu marți sau miercuri la vre-un spectacol, oricum vine luni și îmi decide viitorul.Nuștiu dacă avem nevoie de planuri mai mari,oricum fără de … Continue reading Imprevizibilă e viața.