Uncategorized

Uitați în gară.

wait_by_lwc71-d30etac

Suntem pierduți și uitați cu toții în gară.Deoarece nu facem nimic decît să așteptăm în fiecare zi ceva.Insuficiența că viața noastră este ținută în brațe bune, este un gînd care ne ajută să ne ridicăm spre performanță,dar și spre jertfă. De ce ? Pentru că așteptăm.Într-o zi o iubire, în alta singurătatea,într-o zi să plîngem , în alta să zîmbim.Uneori să trăim bogat , alteori să ajungem săraci,așteptăm o zi de vineri să ne odihnim, și apoi Luni să pornim la lucru.Suntem în căutare non-stop , în căutarea de aventuri , de oameni simpli și frumoși , de iubiri inocente,de cîntece bune,de locuri frumoase.Trăim din trecut ,pentru că ne-ar părea că acolo sunt cele mai adevărate lucruri,uitindu-te în prezent și pierzînd viitorul , cu siguranța trecutul n-ar sta să-ți deie bonuri de plată,pentru că a trecut așa cum trece nisipul printre degete , așa cum se scutură o toamnă în brațele tale, așa cum se pierde cîte-o stea pe cer, nu mai este prezent, dar totuși ți-a rămas în memoria ta ,în lumea ta subterană ca o rană.Unica și nefolositoarea noastră problemă este că așteptăm orice din lumea noastră care s-a prăfuit în albume,care s-a trecut.Da, așteptăm să sărbătorim la fel Crăciunul , să iubim la fel și să fim iubiți , să zidim ca înainte, să trăim trecutul de o mie și una de ori , ca mai apoi să mori ? Uneori ne este greu să trecem de la o etapă la alta, de asta și există diminețile petrecute în singurătate , cu remușcări și regrete , că poate schimbai ceva în timpuri.E unica soluție care îți vine ca un ecou de salvare, să te salvezi încă cît mai poți.Să evadezi din trecut , și să-ți aștepți prezentul în gară așa cum ți-ai zidi viitorul.Nu-i o schemă de matematică,și nici o hartă la geografie , e o viață împărțită în timpul care nu există.E o soluție de-a trăi mai simplu , inventată de om.Căci noi ne închipuim că timpul este o însușire , dar el nu există,nici măcar nu merge înainte, nici măcar nu se împarte.El este o ușurare înventată de poeți , ca să evadezi și să te deplasezi în orizont, în trecut și viitor, ca să trăiești și să-ți afirmi existența prin ceva.Timpul e o inspirație a vieții , care te refugiază să trăiești frumos și așa încît să nu-ți cheltuiești anii.Dar noi , pierdem ani discutînd că timpul trece , iar mai apoi regretăm pierzînd ani că n-avem aceleași puteri să schimbam ceva.E bine de știut,schimbarea este grea , cum te-ai muta dintr-o gară în alta așteptînd oameni diferiți, cum ai slăbi și te-ai îngrășa în ani , cum ai tăia cîte ceva din tine.E mai dureroasă dar atît de profundă.La orice vîrstă,că doar oricînd poți să fii uitat în gară.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.