Cînd creștem din an în an , de fapt nu ridicăm scara vieții , ci o coborîm.E ca un bunel care coboară dealul , pentru că de fapt nu creștem dar îmbătrînim.E ca o toamnă care nu vine, dar pleacă.Și o iarnă care îngheață dar nu se dezgheață.Așa dispare și magia sărbătoarei , care în alte timpuri părea un mister.Unchiul meu spunea că : zilele de naștere nu ar trebui întîlnite cu zîmbet, ci doar cu nostalgie că a trecut.Și am zîmbit pînă nu de mult, pînă cînd vrei să-ți ștergi de sub gene amintirile, umbrele și imaginile vieții care s-au tipărit pe-un termen scurt în memorie.Pînă cînd nu m-ai ai nici o așteptare,nici o căutare de surprize.N-ai nimic decît pe tine însuți pus în fața timpului inventat de tine , colo într-o margine de drum , sau uitindu-te de pe un munte la ce-a trecut pe lîngă tine.Poate m-ați fi numit pesimistă, la vîrsta pe care o am , încă fragedă aș spune.Însă așa se privesc lucrurile din lumea mea.

Stînd pe-un trunchi de viață la o margine de drum , vezi și urmărești atunci cum timpul în văzduh de iarnă, în viscole îți poartă amintirile și viața ta scursă de un an de zile.Și v-aș sfătui atunci să priviți profund, pe cît de transparent se poate , în cît să vă ardă în suflet . și inima să se zguduie,să se înfierbîntă sîngele în vene , să se închidă ochii de-o mie de ori , să se mărească pupila orizontului privit, și apoi să răsuflați adînc că a trecut.Și să trăiți , așa cum ați fi dorit într-o viață și n-ați fi putut, așa cum s-ar înterzice și s-ar limita.Auzi , să trăiești , că pentru asta ți-au trimis zilele de naștere!

Să nu dormi de ziua ta, chiar dacă singurătatea te-ar felicita în prag.Ci să îți trezești sufletul,și să nu stai pe-ale locuri nici măcar un minut.Căci te îngheți.Cîntă, dansează,iubește.roagă-te.zîmbește,plînge,strigă.Ieși afară în pragul pomilor singuratici și strigă, ca să te-audă și pămîntul că exiști.Nu trăi așa cum vor ei , da așa cum tu dorești,căci cum vor ei trăiești o viață.Așa că ia-ți ziua în mînă și iubește-o,zidește în ea propriile amintiri,propria viața.Nu te limita decît la ceea ce n-ai , ci trăiește, omule , trăiește-ți ziua, pentru suflet,caci aici  bani nu îți trebuiesc.Nu îți enumera în liste ce ai în viața asta, că n-ai nimic , să știi că într-o zi ai o listă pînă la infinit , iar spre răsărit să-ți dispară și lista.Pentru asta nu-ți epuiza viața, e cea mai mare urare pentru care v-aș repetao deseori,ci afirmă-ți existența prin lucruri care au puterea să reziste dincolo de tine.Pînă și libertatea îți este furată.

Nu-mi doresc nimic din simpla modestie pe care nu o am îndeajuns.Vă doresc ca voi să realizați că aceste zile sunt doar pentru noi , nu regretați nimic, nu vă zidiți barierele cum ar fi bine pentru alții.E doar o zi în care ți-e dată să o trăiești doar pentru tine.

Cine a spus că ai o viață ? Și cine a spus că e a ta ?

Ai o singură zi din astă viață,

Și restul nu-i doar lumea ta.