Lasă-mă să te desenez.

Luna îmi emană imaginea ta , pe care o visez nopțile.Iar sub fluviul de strune care se scurge prin venele mele,lîngă geamul ce se oglindește în ea și în grădina cu flori parfumate, cu vîntul ce-mi tulbură părul și praful creionului meu , eu m-am așezat să te desenez.Închid ochii din clipă în clipă ca să pot , să te desenz perfect în contur.Știu exact, că nu exiști , prea perfectă și divină pentru această lume.Totuși eu te caut , ca un orb și un străin pe aici.Am să te desenez și o să îmi agăț tabloul pe perete, să … Continue reading Lasă-mă să te desenez.

Oameni , dacă Dumnezeu s-ar supăra ?

-Și dacă cum rătăcești tu , ar rătăci și cerul în veacuri oare te-ai fi oprit din rutina care o porți sub picioare ? Nu.Nu mă privi cu atîta furie.Doar întreb.Întreb ca o strună de chitară pierdută în muzica pe care suntem incapabili să o ascultă.Vorbeam de artă.Ți-am cules secundele cum aș culege într-o toamnă merele de pe-un pom stricat.Înfuriat erai și mîndru , doar că nu știam exact cu ce poți să fii mai presus decît firul de iarbă fraged și gingaș care indiferent de orice tu îl calci în picioare.Și aveai ochii pustii fără un strop de lumină,nici … Continue reading Oameni , dacă Dumnezeu s-ar supăra ?

Copilul bătrîn.

Am să mă inspir din amintire ca să pot , măcar acolo să te revăd așa zbuciumată și plină de mister.Am răscolit orbul din mine , surdul și trecătorul unui veac ce acuș își spulberă existența.Rămas înțepenit în tezaurul copilăriei și izgonit de gînduri mai mereu.Care-i noțiunea copilăriei , și de ce cînd ești mic , noi vrem să îl ajungem pe Dumnezeu ? Eroii vieții de tipar, noi existăm și n-avem habar.Suntem rătăciți în infinitul sumbru al vieții noastre, și unica scăparea avem doar amintirea care ne poartă și în ploi , în frig și în fiecare secundă a … Continue reading Copilul bătrîn.

Murim și devenim eroi.

Punctele care se văd la orizont și se pierd în răsărit,sunt muritorii , iar cei care pot să existe dincolo de răsărit și apus , dincolo de timp , dincolo de răsuflarea și alinarea oricui , ei mor dar rămîn nemuritori.Sunt flămînd de viață, de-a trăi exact așa cum mi-a trimis și mi-a semnat Dumnezeu.Liber în talentul meu ,fără nici un strop de ruină și pierdere de timp pentru cerințele altor vieți.Alerg în fiecare zi nu pentru mine , ci pentru ei.Și spre apus îmi moare propria mea răsuflare,așa încît îmi văd ființa cum se zbuciumă în lumânare,se zbuciumă și … Continue reading Murim și devenim eroi.

Dă-mi voie ,azi.

Dă-mi voie să fiu un fugar al vieții care nu are regăsiri în nopțile de toamnă, și nici în iernile amorțite care cad în prag. Dă-mi voie să închid ochii în brațele oceanului care este flămînd de sufletul meu. Dă-mi voie să nu răspund la seminarele vieții zidite de voi,și să-mi deschid pianul vieții mele și să cînt, Dă-mi voie să plîng pentru a scăpa de idee că aș putea fi transformat în mecanismul rutinei voastre, Dă-mi voie să simt cum trăiește în mine fiecare țesut. Dă-mi voie să te privesc la infinit, fără pierdere și căutări, Dă-mi voie să … Continue reading Dă-mi voie ,azi.

Scrisoare fără livrare.

Cerul plînge singurătatea ta, dar nu o scurge pe pămînt ci în sufletul meu, picătură cu picătură pînă la scufundarea mea.M-ai ucis.Mi-ai secat sentimentele , una cîte una și mi-ai trimis o scrisoare de tăcere, așa încît să înțeleg că n-ai dăruit niciodată nimic din tine , nici n-ai schimbat măcar ci doar ai luat.Ți-am citit cuvintele și inconștient le-ai așezat ca pe-o chemare în pustiu , la margine de noapte istovit de ploi și de așteptări inutile,ți-ai oglindit fața în chipul lunei tristei așa încît spre dimineață să răsai ca un soare ce lasă o umbră.M-ai chemat dar n-am … Continue reading Scrisoare fără livrare.

Ține-mă pe răsuflarea ta.

Rătăcit în monotonia rutinei mele , am alergat pînă la propria mea epuizare,neștiind din care cauza m-am izbit de pămînt,de singurătate,de teamă,de căutări sau pur și simplu de oboseală.Crezînd că am găsit totul necătînd nimic și încă mai alerg în visele cuiva,iar păcatul ăsta mă sufocă pînă la ultima respirație,pînă la pierzanie.Și de aceea în venele mele se zbuciumă regăsirea , dintre ea și cu mine, dintre eu și cu mine.Fără echilibru, fără salvare și fără tine.Te-am așteptat de atunci ,de cînd ai plecat,zgomotul ușii și acum se scurge ca un ecou în vocile mele,iar dacă n-aș avea puterea de-a … Continue reading Ține-mă pe răsuflarea ta.