Am alergat ca un nebun care și-a închipuit că viața are doar numai o culoare , am condus mașina ca un criminal  care crede că luxul e unica șansă de-ați atinge liniștea vieții.Dar cînd am vrut să zbor , n-a fost decît zboruri frînte.Mi-ai scuturat toată puterea , pe care eu cîndva mă gîndeam că o dețin.Am pierdut ca un strămoș , ce și-a pierdut timpul dar îl ține în pumn.Am pierdut în fața ființei tale împletită din anotimpuri , din cristale de gheață , cu firele stelelor ce cad într-una , din brumă , din raze de soare , din luna absolut de tristă.Mă întreb cît de schimbătoare  ai putea să fii ? Ca o natură! Știi în ochii tăi mi-am văzut sufletul meu , precum mi-aș vedea chipul în oglindă.Niciodată n-am crezut că din zbuciumul ăsta rupt din lume , eu neliniștit și rece , pierdut în materie , eu maleficul și învingătorul am să pierd într-un răzoi cu tine.Așa încit să fiu strivit la pămînt , să mor și să nu îmi gasesc salvarea.N-am crezut că am să pot să învaț a iubi viața din mine ,și tot ce este viu.Și crede-ma , sunt un nebun.Dar ma jur că te-am visat , dar niciodata n-am crezut ca te voi întilnit pe aici , pe pamînt.Ochii tăi erau unica mea armă de-a ucide tot ce nu este adevărat din mine.Să fi știut eu că căutarea mea pot să o găsesc în ochii tăi , ochii tăi care s-a înecat absolutul cer cu toate picăturile de ploaie.Înțelegînd că datorită ție , eu pot să mă arunc în profunzimea sufletului acestei lumi.Frântură de viață m-ai ucis , ai ucis toate rădăcinile mele și le-ai ținut în pustiu , fără nici o picătură de lacrimă.Dar decît să plîngi tu, mai bine mor eu și mă usuc.N-am învățat să zbor ,sunt străinul care și-a pierdut viața.Încercînd apoi să mă încolăcesc de tine, dar te-ai dizolvat , te-ai făcut un fum de țigară pe care acum eu îmi otrăvesc trupul.