În seara asta am cîntat la pian până mi-am răgușit sufletul, pentru că l-am scurs de neliniște.M-am oprit în clipa cînd am auzit liniștea subterană cum îmi vorbește.Tu te-ai fi așezat la o margine de drum, să o asculți ? Pace.Liniște.Să vezi omule cîtă prefecțiune emană natura fiecărui lucru zidit de Dumnezeu.Dar am fost strivită , așa încît mi-am pierdut echilibru , așa cum ai fost și tu , sau vei ajunge în clipa cînd vei înțelege esența fiecărui lucru.Să nu te dezamăgești cînd ai să pierzi în fața tuturor.Că de fapt nu-i asta dezamăgire , ci să privești în partea dreaptă și o să te cufunzi în natura.Natura are nevoie de tine , dar nu așa cum ai tu nevoie de ea , atunci cînd pierzi în fața materiei.Cea mai mare liniște trăiește în regăsirea a tot ce-a rămas viu din tine , regăsirea vieții.Și-o să te alarmezi , să-mi demonstrezi că trăiești ? De fapt e ca și cum te-ai zbate de pământ, dureros și fără sens.Da , știi că nimeni nu o să-ți recunoască exact adevărul , dar nimeni nu știe cîtă pace aduce el.Fii liniștit pînă simți că și răsuflarea te-a lăsat să-ți atingi pacea interioară.Nu complica lucrurile care nici nu s-au întimplat.Trăiește acum, clipa aceasta.Și ai grijă cum ți-o trăiești , sau ai ales să ți-o pierzi.Nu-ți arunca visele , în viitor ,anulînd întîmplarea lor , pentru că nu există nici un viitor , ci doar prezentul,Lasă-ți vocea ta interioară , lăsa-ți viața în pace , nu mai lupta și zidi conflicte.Și-o să vezi cîtă frumusețe capeți atunci cînd ești liniștit , mulțumit de contur ,de absolutul din tine.Fără așteptări , cu singura idee că în fond natura tuturor lucrurilor este trecătare.

imagine: (www.julienholtz.tk)