Eu primesc nota doi ,iar dumnevoastră aveți nota zece.

Profesorul este o chemare.Domnule profesor dumnevoastră mai sunteți chemat ?

Am să încep cu începutul.Nu am inspirație să vă scriu și să-mi împart cuvintele cu dumnevoastră, dar fenomenul ma intrigat,unicul temei care ma făcut să tresar aici.

– Domnule profesor , deși nu sunt nici pe departe eleva cea bună , datorită dumnevoastră,am hotărît să mă pronunț.Măcar aici , dacă în timpul dumnevoastră noi trebuie să fim niște urechi monotorizate.N-am să înțeleg niciodată unde se vede munca dumnevoastră,dar cel mai dureros este că dumnevoastră sunteți incapabil să o vedeți.Îmi pare rău , dar din mine nu a rămas decît un pom uscat pînă la rădăcină.M-ați uscat , frunză cu frunză.Pînă ați vrut să-mi ucideți existența.Și de aceasta sunt confuză,pentru că suntem nevoiți să fim niște cadavre care nu-și pot exprima decît cuvîntul care dumnevoastră vreți să îl auziți.În măsură suntem diferiți.Vreți să ne învățați unde să plasăm puncte și virgule , dar nu ne învățați decît cum să distrugem adevăratele valori, niște muguri de vocație , niște talente.Suntem numiți ratați , surzi,pierduți , analfabeți.Mă întreb oare suntem de reparat? Oare merităm atît chin și atît de multă muncă ? Suntem notați după cum ne îmbrăcăm,după cîtă atenție vă dedicăm,și dacă v-am procurat cartea.Cînd intrați în contact cu elevii , de fapt dacă ați intrat vre-odată, oare nu ați zărit ochi care se pierd în profunzimea lor de gînduri. Oare sunteți incapabil să auziți cum neascultarea vorbește ?

Domnule profesor , nu știu exact unde să plasez virgula și punctul.Să știți că și greșim, pe alocuri nici nu știm.Suntem vii.În fața dumnevoastră aveți personalități , niște ecouri unui viitor care nu o să-l pătrundeți , oare de ce nu vreți să ne respectați pentru asta.Nu suntem ratați , daca nu vă înțelegem obiectul și chiar dacă nu ne interesează în măsura pe care o așteptați.Ci dimpotrivă avem caracterul și talentul să atragem alte drumuri.Dar de ce,cînd vedeți că în noi se zbate un fir de talent , în momentul ăsta îl omorîți ? Ne citiți poezii , dar  parcă le-ați citi în morminte, să știți că și acolo natura tăcerii vă poate asculta.Nu ne tăiați auzul și credința.Puterea de-a crede că poezia nu este ceea ce ne citiți dumnevoastră.Și aveți tupeu să-l criticați pe Eminescu,Blaga și Păunescu.Niciodată n-am fost frapată de felul cum  notați,că și aici nu aveți gustul de-a eticheta un răspuns.Atunci ce ne învățați ? Cum să murim într-o lume creată de dumnevoastră ? Pînă la dumnevoastră eu eram un pom care lăsat de Dumnezeu , înflorea după creație,și atunci m-ați tăiat spunîndu-mi că poezia ,proza ,în fond scrisul este doar o iluzie de-a noastră.Dar nu pentru asta am venit eu , în superioritatea voastră , nu pentru asta.

.