Oameni cărți.

Nu suntem decît niște cărți scrise, Începute și altora promise, Unele cu coperte – atenție pe minut, Altele cu sensuri pe viață, Uneori aruncate într-un colț prăfuit, Alteori ținute în brațe. Și ne atingem iubiri cu iubiri, Recitindu-ne în biblioteci, pe bănci, Iar printre lacrimi ademenim cărări, Și acele parfumuri pe pagini semnate. Preferăm să ne îndoim colțurile cu sens, Ca să ne recitim sau citim ce nu ne-am înțeles, Unii își pun întrebări pe viitor, Alții citesc pagină cu pagină în dormitor, Atît de citeț, ei fac amor. Suntem pe timpuri cînd citiți ușor, Fără frămîntîri,ne uităm în zbor, … Continue reading Oameni cărți.

Cînd citim cărți.

A citi o carte , nu-i decît altceva a fi complicele la zidirea unui univers cu creație. Cînd pătrundem într-o bucățică de carte ruptă din sufletul unui scriitor, atunci atingem fiecare respirație a lui.Trăim cu el, nu absoluta lume a lui , ci doar o zbuciumată presupunere a noastră.Nu pot să pretind că aș fi un scriitor, dar știu exact cînd mă cufund în cărțile începute de ani, mă detașez , mor și mă lupt cu viața mea blestemată frumos.Așa precum citim însetați o carte pentru suflet.Cărți care sunt hrană și aer pentru existența sufletelor noastre.Totuși cărțile de fapt nu sunt citite,ci … Continue reading Cînd citim cărți.

Insomnie.

Cînd ești atins de neliniștea de la ora trei, Deschide un pian și un geam, Cu o răsuflare de lună, Să poți șopti ușor : Noapte Bună. Unui ecou pierdut în somnul din tine, Să privești spre oglinda sufletului tău, Pînă îți atingi și hramul existenței tale, Pînă la răsărit și la răsuflare. Ca să nu îți pară rău de insomnia ei, Și nici de neliniștea de la ora trei. Să alergi pînă la epuizare, De rîsul și plânsul din vis, De dorința hapsână de tine, De-a te iubi pînă la veșnicie, Continue reading Insomnie.

Ploaia.

Trecători de viață, Ce vă plîngeți pe cer și pe timp, Oare v-ați întrebat vre-odată, De ce vine ploaia? La cît de senini sunteți, Oare ați privit vre-odată, Sau nu, Ați urmărit liniștea cerului Atunci cînd plînge ușor ?! Pacea fiecărui strop, Care în speranța că îți va cădea pe gene, Nu pe umbrelă, Pacea picăturilor de ploaie, Doamne, cînd se vor mulțumi – nemulțumiții ? Lasă-ți geamul deschis. Acum. Ploaia nu vine cînd tu o chemi, Ea vine atunci cînd, Dumnezeu se decide, cu greu , Să ne spele sufletele, și rănile , și oasele , Dacă la tine … Continue reading Ploaia.