Insomnie.

woman_is_a_mainstay_of_the__home_by_bojan1558-d6wc5jx

Cînd ești atins de neliniștea de la ora trei,

Deschide un pian și un geam,

Cu o răsuflare de lună,

Să poți șopti ușor : Noapte Bună.

Unui ecou pierdut în somnul din tine,

Să privești spre oglinda sufletului tău,

Pînă îți atingi și hramul existenței tale,

Pînă la răsărit și la răsuflare.

Ca să nu îți pară rău de insomnia ei,

Și nici de neliniștea de la ora trei.

Să alergi pînă la epuizare,

De rîsul și plânsul din vis,

De dorința hapsână de tine,

De-a te iubi pînă la veșnicie,

Ploaia.

Rain__by_BartoZ

Trecători de viață,

Ce vă plîngeți pe cer și pe timp,
Oare v-ați întrebat vre-odată,
De ce vine ploaia?
La cît de senini sunteți,
Oare ați privit vre-odată,
Sau nu,
Ați urmărit liniștea cerului
Atunci cînd plînge ușor ?!
Pacea fiecărui strop,
Care în speranța că îți va cădea pe gene,
Nu pe umbrelă,
Pacea picăturilor de ploaie,
Doamne, cînd se vor mulțumi – nemulțumiții ?

Lasă-ți geamul deschis. Acum.
Ploaia nu vine cînd tu o chemi,
Ea vine atunci cînd,
Dumnezeu se decide, cu greu ,
Să ne spele sufletele, și rănile , și oasele ,
Dacă la tine nu a venit,
Sau s-a oprit în fulgerul,
Ce ți-a tăiat liniștea,
Roagă-te și ieși pe ușă,
Nu pe geam,
Ieși în mijlocul pămîntului,
Strigă pînă struna sufletuluit tău,
Se usucă,
Așa încît să fii iertat.