Cînd ești atins de neliniștea de la ora trei,

Deschide un pian și un geam,

Cu o răsuflare de lună,

Să poți șopti ușor : Noapte Bună.

Unui ecou pierdut în somnul din tine,

Să privești spre oglinda sufletului tău,

Pînă îți atingi și hramul existenței tale,

Pînă la răsărit și la răsuflare.

Ca să nu îți pară rău de insomnia ei,

Și nici de neliniștea de la ora trei.

Să alergi pînă la epuizare,

De rîsul și plânsul din vis,

De dorința hapsână de tine,

De-a te iubi pînă la veșnicie,