Trecători de viață,

Ce vă plîngeți pe cer și pe timp,
Oare v-ați întrebat vre-odată,
De ce vine ploaia?
La cît de senini sunteți,
Oare ați privit vre-odată,
Sau nu,
Ați urmărit liniștea cerului
Atunci cînd plînge ușor ?!
Pacea fiecărui strop,
Care în speranța că îți va cădea pe gene,
Nu pe umbrelă,
Pacea picăturilor de ploaie,
Doamne, cînd se vor mulțumi – nemulțumiții ?

Lasă-ți geamul deschis. Acum.
Ploaia nu vine cînd tu o chemi,
Ea vine atunci cînd,
Dumnezeu se decide, cu greu ,
Să ne spele sufletele, și rănile , și oasele ,
Dacă la tine nu a venit,
Sau s-a oprit în fulgerul,
Ce ți-a tăiat liniștea,
Roagă-te și ieși pe ușă,
Nu pe geam,
Ieși în mijlocul pămîntului,
Strigă pînă struna sufletuluit tău,
Se usucă,
Așa încît să fii iertat.