Time.

Dacă n-am fi perceput timpul ca nisipul ţinut în pumn , oare am fi avut atîtea pretenţii asupra vieţii lui? Dacă nu l-am fi purtat în spate , ca pe un bagaj, ca pe-o povară şi un blestem , oare ne-am fi uitat în oglindă mai puţin pentru a ne plînge de bătrîneţe? Şi dacă ar fi timpul un dar, l-am fi oare sacrificat , dăruindu-l părinţilor, dar oare ei ar fi rămas de-a pururi tineri ? Şi atunci, de ce îl mai pierdem ? Cu atîtea teorii în spate, cu atîtea obiective, cu atîtea sfaturi inutile, cu atîta ambiţie … Continue reading Time.

Tablou de primăvară.

Era o dimineaţă în care somnul îşi pierdea esenţa şi absoluta sete de viaţă.O dimineaţă de primăvară, atunci cînd ne prăbuşim într-o hibernare de admiraţie ,ce ne compleşeşte pînă la oase,dincolo de noi.De cîte ori ai încercat să priveşti un fir de iarbă, şi apoi să te fixezi aşa încît trecînd pe lîngă el , nici să nu îl calci ? De cîte ori ţi-ai întins faţa la soare, aşa încît să-i simţi braţele-raze cum se bucură de zîmbetul tău? De cîte ori ţi-ai tăiat respiraţia atunci cînd te-ai oprit  să priveşti , cum trăieşte floarea din grădina ta, mulţumită … Continue reading Tablou de primăvară.

Alarma singurătății

Eu am auzit alarma singurătății , într-un an în fiecare zi. Într-o viață în fiecare oră, dar nu eram atît de singur, pe cît mă credeau vecinii, și tablourile mele din casă. Simțeam singurătatea de atunci cînd m-am învățat să beau ceaiul fără zahăr, de atunci când am rămas fără nimeni din toți, bătrîn și pustiu ca pomul de toamnă, pe undeva frumos , dar anume pe acolo unde nu îl vede nimeni.Și undeva singurătatea este mai frumoasă, decît atunci cînd ți-se pare că mergi de mînă cu cineva. M-am învățat să aștept în gară, să primesc și să petrec, … Continue reading Alarma singurătății