Dacă nu ai văzut tristețe , caută privirea unui tată bătrîn.

Bunelul meu avea șapte copiii. Dar a murit singur.Era unica țesătură de înțelepciune pe care îmi făceam seara băsmăluțe de povești.Unica oră de ceai împletită cu zîmbete.Și regretul meu din viață că eram mereu ocupată pentru el.Tristețea tatălui cu șapte copiii care niciodată nu a știut să învețe de la soția că iubirea nu înseamnă doar griji , ore în șir de povestiri , și diminutive , dar în schimb înseamnă acea foamea a lui , oasele frînte , ani de-a rîndul departe de casa cu lumină, praf și glod , mult glod , și absența zilelor de Duminică.Asta a știut el … Continue reading Dacă nu ai văzut tristețe , caută privirea unui tată bătrîn.

Frică .

Frică nu îmi este  de moartea care îmi mănîncă veșnicia , nici de singurătatea pe care o beau în loc de cafea , nici de tine , nici de soarele care s-a stins în ochii ei , nici de mine. – De ce ? De foaia albă.De albul scurs în negrul gîndurilor ei. Ruginită și răgușită , stând în colțul din cameră prăfuit de atîta vreme, unde doar luna de seară își strecoară lumina.Și totuși tăcerea arde în propria ta zbucimare mai tare decît strigătul rupt din tine.Pentru că  m-au înghețat , m-au ars , m-au rupt , m-au strivit … Continue reading Frică .