Frică .

forever_lost

Frică nu îmi este  de moartea care îmi mănîncă veșnicia , nici de singurătatea pe care o beau în loc de cafea , nici de tine , nici de soarele care s-a stins în ochii ei , nici de mine.

– De ce ?

De foaia albă.De albul scurs în negrul gîndurilor ei.

Ruginită și răgușită , stând în colțul din cameră prăfuit de atîta vreme, unde doar luna de seară își strecoară lumina.Și totuși tăcerea arde în propria ta zbucimare mai tare decît strigătul rupt din tine.Pentru că  m-au înghețat , m-au ars , m-au rupt , m-au strivit , m-au călcat pe verde , m-au înădușit și m-au înecat. Am obosit . Pot să scriu , dar mi-au construit punți ca să pierd.Uneori fără răsuflare și pic de dorință , alteori ca o flacără care luptă pentru propria lumînare.Alteori pe pămînt .Pe sus . Pe jos. Sufletul mereu luptă chiar și atunci cînd tu ești mort.Și a învins.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.