Ți-am cutreierat toate drumurile ,
Și ți-am învățat toate legile,
Ți-am așteptat toate gările,
Și ți-am muțit toate zgomoturile ,
De frică să nu te pierd în liniștea ta.
Ți-am tăcut toate tăcerile,
Și ți-am găsit toate rătăcirile,
Ți-am cîntat toate vioarele,
De frică să nu te rătăcești.
Ți-am scris toate scrisorile,
Și ți-am cules toate florile,
Ți-am oprit toamnele,
De frică să nu îți pierd parfumul,
Ți-am coborît toate ploile,
Și ți-am adus nopțile,
De frică să nu te rătăcești.
În propriile nopți.Și în tăcerile tale.
Ți-am adus marea ,
Și tu te-ai înecat în ea,
Rătăcită.
Minunat!.. 🙂
Mulțumesc.
Superbe picaturi de cuvinte,,.in tot ce ai scris..