Privirile.

from_here_you_can_see_the_whole_world_____by_pascalcampion-d703bklÎngheț în cuvintele care de atâta vremea nu le-am așezat pe hîrtie , trimisă într-o scrisoare de un poștaș pierdut în gîndurile și viața sa.Nu am să îți spun niciodată cîtă singurătate , și în acelaș timp libertate au păsările în zbor, de aceea când mă pornesc, îmi furnizez mereu un zbor frânt.În jurul meu zgomotul mi-a găsit trupul acolo unde tu l-ai aruncat , și de atunci , în ultima gară și ultima mea așteptare , eu niciodată nu m-am regăsit.Sufletul meu aleargă , ca un copil care a pornit la joacă cu atîta dorință de-a simți libertatea și pacea naturii.De atunci luna îmi povestește în fiecare noapte cum o blesteamă unii, și că niciodată n-a zîmbit .Mă ascund după zilele de toamnă , într-o frunză căzută la pămînt , resemnată că natura tuturor lucrurilor este trecătoare.Așa am fost și eu.Înecată în lacrimile de ploaie , îmi înghit cuvintele de frică să nu-l îngheț , să nu-l strivesc, să nu-l fărâmițez în bucăți.Să nu mă întrebi nicioată , dacă sunt fericită.S-ar putea să te dezamăgești în așteptările tale.Noi niciodată nu ne vom trimite scrisori , și nici cuvintele nu își vor țese drumuri.Doar privirile , ele o să ne distrugă caracterul , o să ne pună în genunchi, o să ne cutremure și o să ne lovească până în măduva spinării.Ele vor vorbi.

2 thoughts on “Privirile.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.