Uncategorized

Nopți din tine.

_DSC0856

Nu am iubit niciodată singurătatea.Pentru că , nu îmi place cînd nu pot să îmi țin echilibrul.Mi-e frică de schimbare.Mereu căutînd stabilitate, cu toate că pînă la final te plictisești. Cu toții ne plictisim, dar nu cu toții recunoaștem asta.Și eu sunt prea puternic să recunosc , că am  nevoie de-o toamnă care să mă scuture , să mă usuce și să mă facă praf, ca mai apoi să răsufle din mine, pentru asigurarea existenței sale.Ora trei de noapte , iubesc să îmi strecor pupilele în acest colț de timp care se strecoară prin măduva spinării mele, e noapte și atunci putem asculta doar liniștea lunii, și să privim cum dansează stelele  , ele înecîndu-se în cer, noi într-o sticlă cu vin.Suntem la înălțime, și de aici privim cum ard felinarele omorîte de pămînt , cum oamenii nu se grăbesc și se pierd în propriile gînduri , singuri și cu cineva , sau cu cineva de mînă și singuri.Privim ca doi martori cum timpul ne uită, se bucură, se pierde, se îndrăgosește , și nici de cum nu așteaptă.De aici , lumea ar fi mai altfel privită lîngă tine.Am renunțat la țigară, mă întreb cît timp îmi va lua , ca să renunț la fumul din ochii tăi, la tulburarea sufletului tău. Ce nebun sunt, că vreau eu să te liniștesc.Vinul își țese autoritate în trupul nostru , iar noi ardem într-un singur trup.Nu aș fi recunoscut niciodată , că în privirea ta , mă simt atît de pierdut, de refugiat.Mi-au repetat într-una că natura tuturor lucrurilor este trecătoare, dar oare aș fi crezut vre-odată că tu nu ești.Rămâi în egoismul meu , și respiri din mine ca un fel de răzbunare.Da , știam că dragostea salvează lumea,dar tu pe mine m-ai ucis.Simt că trăiesc, dar simt că fără tine și tăcerile dor.Pe lîngă mine , toți și-au zidit atîtea drumuri , și așteptări pierdute în gară , dar tu încă nu ți-ai făcut vre-o una.Mi-ai umplut urmele pe acel drum pe care nu l-ai cutremurat vre-odată, și ți-am simțit teama, de mine și de viață.Dar nu am să înțeleg nicioadată, de ce în privirile tale ești atît de tristă ? Hai să vorbim și despre mine, destul , nu ?  În nopțile , din care am respirat din răsuflarea ta, m-am hrănit din sufletul tău , au fost nopți din tine.Eu sunt eu , da ? Și tu ești tu , nu ? Și o să lăsăm așa .Din teamă, din așteptare, din egoism , și din plecare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.