Mă înec fără tine, Marea albastră!

Am alergat pînă la tine, indecisă, strivită de oboseală, uneori cu sufletul în mînă, alteori cu dînsul în spinare, dar nu am renunțat niciodată, nici în gînd, că m-aș putea opri vre-odată.Cum să mă opresc? Cum ? Și pînă ați simți picăturile de apă cum mă strîng de frunte, și alunecă de sub gene, printre ele, în jos și în sus, ușor și greu, cu tensiune și fără de ea, m-ai cucerit.Tu ai fost unica care m-a putut prinde atunci cînd m-am aruncat.Cînd m-am aruncat cu tot cu griji, cu răni ascunse, cu tăieturi între oase, cu rugină între pleoape, … Continue reading Mă înec fără tine, Marea albastră!

Veacuri de toamnă.

Diminețile de toamnă îți picură lîngă geam cu frunze și rouă.Ele cad după ritmul inimii tale.Și chiar dacă îți pare că e diferită, la fiecare apus îți dai seama că toate diminețile sunt la fel.Respirația ta este îmbrăcată cu răsuflarea frunzelor care cad la pămînt, din ce în ce mai grea.Casa ta e mai adormită decît tine.Îți beai ceaiul la aceeași masă, cu aceeași cană, și nu ve-i renunța niciodată la gustul lui, ți-ar părea că măcar aici ai o stabilitate.Deși nu iubești ceaiul dulce, azi îi dai sens zahărului să se primble prin cană, să se descompună, urmărindu-l pînă … Continue reading Veacuri de toamnă.

Hai opriți-vă!

Hai opriți-vă surzilor din țară, Și veniți aici să vă vedem , Ochii voștri ar vrea să vadă ? Ura, frica și marele blestem? Hai opriți-vă muților din țară, Nu aveți ce spune acum ? Ați făcut tratate de pomană, Ne-ați vîndut țara,și al ei scrum. Nu v-ați întrebat ce o să spună, Morții din pămîntul veșnic viu, Nu v-ați mai gîndit ce o să spuneți, Cînd vor întreba copii, eu trebuie să știu. Hai veniți cu pași de gheață, Niște trupuri de materie arse în leu, Cîtă bogăție ordinară ? Dar Dumnezeu, unde-i al vostru Dumnezeu ? Resemnați-vă puterea … Continue reading Hai opriți-vă!

Omul speranță!

V-am simțit pașii ce calc pe al meu suflet Și privirea care luminează în unde, V-am văzut speranța care-o țineți în pumni, Și puterea marilor străbuni. V-am auzit dincolo de stradă, Cum de cei de aici nu puteau, să vadă , V-am văzut pierduți, și uitați de soartă, Cît de frumoși îmi sunteți, toți laolaltă. Un popor dezbracat de suflet și răbdare, Nu plecați de aici, pînă la salvare, Știu că este frig, este foame, și doare, Știu că răsuflați dintr-o răsuflare. Avem și trupuri ce zîmbesc în ironie, Stînd pe facebook, în cearșafuri o mie, Dar schimbarea vine de … Continue reading Omul speranță!

Dragă Țară!

Cu lacrimi și zbucium ți-am scris, dragă țară, Ca să mă tot vezi, că strig de aici, Ei vor să te ardă, ei vor să te piară, Iar eu blestematul cerut-am și legi. Cu lacrimi și zbucium ți-am scris, dragă țară, Să te ridici din genunchi cît ai stat, Și iarbă de sub tine, să tot răsară, Iar noi de aici, să te iubim cu nesaț. Cu lacrimi și zbucium ți-am scris, dragă țară, Și fumul din tine să-l ardem de vii , Să-ți întoarcem și mama, și tata din gară, Să-i oprim pe cei care plecc, și pe-a noștri … Continue reading Dragă Țară!

Despre tine am scris.

Drumurile noastre s-au stins, atunci cînd urmele tale au fost risipite de vînturi, de ploi, de furtuni și de nenumăratele strigăte.Despre tine am scris în toate cărțile mele vechi, lăsate într-un colț de cameră, uitate și prăfuite.Despre tine am scris destul, asta mi-am zis în dimineața aceasta.Dar tu nu m-ai înțeles.Nu ai înțeles că chemările tale sunt doar niște iluzii așezate  în cearșafurile pe care trebuie să le schimbi, la fiecare apus.Da, tu nu ai înțeles că eu nu mi-am dorit niciodată să fiu schimbată în miile de culori, poate că am să pierd, dar oare avem puterea să deținem … Continue reading Despre tine am scris.

Telegramă dintr-o mie de cuvinte.

Oare am să îmi răspund cîndva, la întrebarea mea ?! Cine plînge mai mult, încolăcit în răsuflarea care te zgîrîe, te strivește ușor ca nisipul din clepsidră, te pune în genunchi, te cutremură..Cine suferă mai mult, cel care pleacă , sau cel care așteaptă ? Acum mă înțelegi cît te-am așteptat, dragă toamnă. Mă gîndeam să îți scriu din prima zi, deși nu dormeam la ora trei de noapte,mînele , mintea , sufletul erau blestemate de-un cutremur , din urma trenului cu care ai venit.Da , nu ți-am scris, din cauza că te-am așteptat în gară.Mi-am pregătit albul pe hîrtie … Continue reading Telegramă dintr-o mie de cuvinte.