Hai opriți-vă surzilor din țară,

Și veniți aici să vă vedem ,

Ochii voștri ar vrea să vadă ?

Ura, frica și marele blestem?

Hai opriți-vă muților din țară,

Nu aveți ce spune acum ?

Ați făcut tratate de pomană,

Ne-ați vîndut țara,și al ei scrum.

Nu v-ați întrebat ce o să spună,

Morții din pămîntul veșnic viu,

Nu v-ați mai gîndit ce o să spuneți,

Cînd vor întreba copii, eu trebuie să știu.

Hai veniți cu pași de gheață,

Niște trupuri de materie arse în leu,

Cîtă bogăție ordinară ?

Dar Dumnezeu, unde-i al vostru Dumnezeu ?

Resemnați-vă puterea slabă,

Fără de popor n-aveți nimic,

Care-i existența voastră amară ?

Cînd fugiți de răspunsurile în plic.

A venit și toamna furtunoasă,

Să ne dați natura înapoi,

Voi străinilor din țară,

Noi cu voi vom duce un război.

Nu vă pasă de atîta pierzanie,

Nu vii frig de frigul nostru acum?

Cîtă indiferență non-umană,

Și un cîine ți-ar veni din drum.

Om la om nici nu mai vrea să creadă,

Ne-ați mințit cu ochii larg deschiși,

Fără să gîndiți a doua oară,

Că cu noi , odată ați murit.

Vreți ascundeți-vă în vecie,

Vreți aici deloc nu mai veniți,

Dar pămîntul nostru ne aparține,

Fără de popor voi nu sunteți nimic.

Iar voi scumpii mei frați ,

Vă strig să mai rezistați,

Și vă scriu din mers,

Pentru ca vin la protest.