Octombrie, Luni.

Tramvai, rutină, acelaș drum.Dimineața nu are cum să fie altfel.Îți alinți trupul cu somn, chiar dacă știi că timpul te marchează ca pe-un om întîrziat.Îți bei ceaiul cu atîta grabă, încît lași semne pe podea.Și îți lași apartamentul în chirie aceluiaș păianjen care a rămas fidel singurătății tale.Te cuprinde aerul de toamnă, iar tu te grăbești cu ochi mari și triști, aruncați în josul pămîntului. De ce te grăbești, știi că alergătura asta a ta nebună , mă obosește , ba mai mult mă descompune.Și văd că ți-a ieșit să mă prefaci în frunză, așteptând doar o clipa, ca să … Continue reading Octombrie, Luni.