Poate că fericirea nu-i ceea ce cauți și nu găsești, ci ceea ce găsești atunci cînd nu cauți,

Poate că fericirea e altceva.

Dacă n-am fi alergat în goană după putere, strigînd pe toate străzile că asta e absoluta fericire,

Și dacă am fi știut că..

Poate că fericirea nu-i în absolut, ci doar numai un strop din el.

Poate că fericirea e un fulg de nea, așezat pe umărul tău, așa de fin sărutîndu-l,

Poate că fericirea este atunci cînd ai uitat umbrela acasă, și afară ploaia îți spală hainele cu tensiune.

Sau poate că fericirea e o frunză care își așează ultima respirație în privirea ta,

Da, poate fericirea e îmbrăcată în cuvintele bunelului care stă ore în șir și privește cerul,

Poate că fericirea nu-i atunci cînd îți numeri timpul.

Poate că fericirea nu-i zgomotul din cluburile de noapte, ci pianul și vioara din sufletul tău,

Poate că fericirea nu-i mulțimea de oameni care te face să te simți singur,și poate e singurătatea privită de la ultimul etaj.

Poate că  fericirea e altceva.

Poate că fericirea nu-i like-urile de pe hîrtie, ci zîmbetele o mie care le primești în strada de la oameni necunoscuți,

Poate că fericirea nu-i limita care ți-ai pus-o la poartă, ci nebunia de-a face în seara asta totul și mîine de-a te îngropa în remușcări și regrete.

Poate că fericirea e atunci cînd știi că părinții tăi niciodată nu v-or îmbătrîni, chiar dacă știi adevărul.

Poate că fericirea nu-i atunci cînd ești iubit, ci doar atunci cînd iubești.

Poate că fericirea e atunci cînd urmărești plecarea rândunelelor de sub streșina ta.

Poate că fericirea e toamnă ?

Sau poate că fericirea nu-i ?