Atâta vreau.

Atîta vreau, să mă prefac într-un pas ocrotit de toamnă, ce foșnește printre veșnicia frunzelor fără de răsuflare, cu ochii înstrăinați de fulgul ce aduce o adiere de frig, acelaș frig pe care l-am omorît noi cîndva.Cu genele coborîte și grele, cu atîta rugină de la ploaie, cu cuvintele într-o mînă și cu sufletul într-un pumn.Fără să alerg, chiar dacă toți aleargă, fără să mă grăbesc, chiar dacă toți or vrea să se grăbească.Să nu cred în nimic și să nu aștept decît tot ce pot primi în secunda aceasta, o picătură de ploaie, o viață de om, o strună … Continue reading Atâta vreau.