Atâta vreau.

afternoon_by_jon_lock-d97dmjr

Atîta vreau, să mă prefac într-un pas ocrotit de toamnă, ce foșnește printre veșnicia frunzelor fără de răsuflare, cu ochii înstrăinați de fulgul ce aduce o adiere de frig, acelaș frig pe care l-am omorît noi cîndva.Cu genele coborîte și grele, cu atîta rugină de la ploaie, cu cuvintele într-o mînă și cu sufletul într-un pumn.Fără să alerg, chiar dacă toți aleargă, fără să mă grăbesc, chiar dacă toți or vrea să se grăbească.Să nu cred în nimic și să nu aștept decît tot ce pot primi în secunda aceasta, o picătură de ploaie, o viață de om, o strună de chitară, o mie și una de cuvinte spuse sau scrise, un strigăt, o lacrimă, un zbor.

Atâta vreau, să rămân acelaș suflet, aceeași privire împletită din coaja de copac, din scrum de frunze uscate, din vocea păsărilor care pleacă, din strigăte de copii ce așteaptă iarna, din privirile pline cu înțelepciunea a străzilor cu bunei care așteaptă orice.Ce putem să luam cu noi? Decît aceste anotimpuri care ne hrănim sufletul cu iubire, cu așteptări și plecări, cu inspirație, și cu atîtea sensuri.

Atâta vreau, să pot să închid ochii în fața ta, să te las să mă admiri, din tremurul de geană pînă în tremurul de picioare, din răsuflarea șuvițelor de păr pînă în subteranul sufletului meu.Nu mai mult, decît cu o răsuflarea, nimic mai mult.E știința de-a analiza sufletul unei toamne rătăcite, și anatomia scheletului privirii ei.Nimic complicat decît ar fi.

Atâta vreau, să mă faci să zîmbesc pînă la epuizare, pînă cînd am să te rog : Oprește-te, fără a te opri.Să nu lăsăm explicații nimănui, și să nu ne credem fericiți, iubiți, uitați, nici cum.

Atâta vreau, să mă prefac într-o strună de chitară, într-o clapă de pian, să mă joci atît de bine încît să nu îmi pot înțelege asta, să mă cînți, să mă bagi în arta de-a fi și a exista, în arta de-a rămîne în miile de ecouri.

Atâta vreau, să mă prefac într-o singură ploaie, și nimeni nicioadată să nu își scoată vre-o umbrelă.

Atâta vreau, să mă prefac într-o frunză a cărei plecare să nu doară, cînd va fi toamnă, unica despărțire unde nimeni nu a învățat să plângă.

Atâta vreau, să mă cutremur în praful scrisului meu pînă la sublim.

Atâta vreau, să mă prefac în lună, în ploaie, în toamnă.

 

2 thoughts on “Atâta vreau.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.