Cât de frumoși au fost oamenii inventați de alți oameni mai frumoși.

Cât de frumoasă ești tu cu ochii tăi mari și părul tău făcut din aur.

Cât de frumos ești tu atunci cînd te îneci în tăcere.

Cât de frumoasă este ploaia care îmi sărută fiecare centimentru de pe față.

Cât de frumos este timpul care ne cutremură și ne ară sufletele.

Cât de frumoase sunt iubirile de la început, atunci cînd încă putem să ne mințim.

Cât de frumoasă ești tu, și cât de frumoși am fost noi.

Cât de frumoasă îmi este toamna din sufletul meu.

Cât de frumoasă este lumea care nu ne aparține.

Cât de frumoasă este viața care încercăm să îi găsim capătul.

Cât de frumoase sunt labirinturile din inimile noastre.

Cât de frumoși suntem atunci cînd nu mai suntem jumătăți.

Cât de frumoși suntem atunci când ne prefacem în sentimente.

Cât de frumoși suntem atunci când simțim.

Cât de frumoși suntem atunci cînd nu ne mințim.

Cât de frumoși suntem atunci cînd cîntăm, scriem, dansăm, vorbim sau tăcem.