Învață-mă să trăiesc, așa încît să îmi așez un scaun în spatele tău,

Hapsîn de informație, să mă uit la viața ta,

Să mă rătăcesc în istoria ta și a altor oameni,

Care deși importanți, i-ai lăsat fără nume cu majusculă.

Învață-mă gramatica privirilor, ca să nu cad într-o capcană,

Atunci cînd privită sunt din diferite colțuri.

Să-mi ocrotesc liniștea ochilor mei, încă netulburați,

Învață-mă chimia, care deși complicată mi s-a părut,

Întotdeuna găseam răspunsurile atractive.

Și să-mi lași timp, pentru literatură ,

Îți promit că am să stau liniștită, în spatele tău,

Răsfoind prin viața scriitorilor cu multă grijă,

-Doamne, cît aș vrea în lumea lor.Pînă la mor.

Să-mi dai niște lecții de pian,

E un fel de vis, pe care demult trebuia în pumni să-l am.

Educația civică, am să o absentez,

Nu cred că se merită, să-ți fac zgomot și să te deranjez.

Și matematica, pe care n-am cunoscut-o niciodată,

Să mi-o explici,

Ca să-nțeleg măcar într-o viața,

Care e miracolul unui doi, care întotdeauna este văzut ca,

Unul.