Mama, daca te-as fi intrebat intr-o zi,
Ce sunt oamenii, ar fi trebuit sa-i stiu ?
Caci intalnesc trupuri si hartii,
Se rup atunci cand incerci sa-ii scrii.
Mama, daca te-as fi intrebat intr-o zi,
Cand imi puneai apa la radacina cu copilarii,
Ce-i rasaritul impartit cu noi,
Daca in egal ne iesa unu in loc de doi.
Mama, daca te-as fi intrebat intr-o zi,
Din tot ce invatam, ce anume trebuie sa stim ?
Ca atunci cand nu mai esti,
Sa deschidem sufletele in carti.
Mama, daca te-as fi intrebat intr-o zi,
De ce mai strigam spre ale noastre copilarii,
Si daca este drumul inapoi,
Cu aceleasi carari si chiar aceleasi ploi?
Mama, daca te-as fi intrebat intr-o zi,
Cum sa traiesti corect, tu trebuie sa stii?
Si atunci cand suntem la margine de veac,
Se intampla sa aflam, ca n-aveam leac.
Autumn's Soul 
Da, n-avem leac.
Induiosatoare poezie ❤
Iti multumesc din suflet!
Cu placere, Daiana 😀
Este multa filozofie in poezia dvs.,dar parca razbate si un strigat de neputinta,de nevoie de indrumare,de ocrotire,in ultima instanta. Da,drumul vietii ne pune in fata multe intrebari la care nu gasim raspunsuri.Si eu,la o varsta apreciabila mi-as dori uneori sa fie mama langa mine si sa-mi raspunda cu iubire la intrebari.Pentruca,asa este,suntem intr-un timp hain cand nu avem leacuri pentru multe,foarte multe dintre „intamplarile”vremii. Va multumesc si va multumesc si pentru vizita pe blogul meu.
Apreciez comentariul dumnevoastra.Va multumesc!
Cu m ulta placere.