Lacrima.

Lacrima,ce mergi agale pe obraz si mai apoi,

Nu te opresti ,e disperare si imi strigi ca e gunoi.

Scurgerea ti-e atit de adinca si de acolo te pornesti,

Unde ploaia ti-e si sora,si nimicul de iertat.

Lacrima,ce nu te saturi sa te scurgi atit de mult,

Unde iti este stapinirea,si al tau leac de mai placut.

Vindeci ranile acelea care vreau sa le tot uit,

Imi tai glasul si privirea si ma inveti sa fiu ,mut.

Te-ai indragostit intr-una ,asa ca nici nu ma lasi sa nu te simt.

Vreau sa fug de tine,dar din nou ma tot mint.

Vrei sa fii cu mine acuma,si de miine ,zi cu zi.

Vrei ca in pururi sa ma cladesti intr-un zid.

Enigma.

Nu stiu cine esti,tu enigma

Macar cit vrei sa-mi apari in oglinda,

De ce ai venit si daca vei pleca?!

Atit de aprins in inima mea.

Te visez azi iar miine nu te uit,

De parca ceva simt si apoi e in tacut

Desprinzi atit de putine cuvinte

Ma iubesti sau ti-e dor,nu stiu in minte.

Si orice tu ai fi,de cind ai aparut,

Un suflet,un suflet in zimbet ai nascut

Caci atit de usor si atit de adevarat

Putin in viata mica,am savurat.

Esti poate un zimbet sau poate esti un vis,

Dar sageti in singe tu ai trimis,

Si cit mi-e dor  sa imi mai spui

Ca o sa mai ramii si suflet o sa pui.

Ceri ajutor?!

De ce, sa cazi seara pe ginduri,

Si sa aluneci in amurg de rinduri

Cind toata ziua cit de mare

Ai aruncat cu vorbe murdare.

       Sa mai incerci sa fii iubit

       Si sa nu iubesti la rindul tau

      Cind insasi iubirea ai ucis

     Si binele-i cumprins de rau.

Cind clipa iti da o sansa mare

Si tu te pierzi in cautare

Uiti de faptura si de credinta

Si cel ce viata ti-a dat cu biruinta.

            De ca sa te prefaci ca doare

           Cind inima iti ride in nepasare

           Si de ce sa porti masca de cunostinta

          Cind esti pierdut in necuviinta.

Cind faci tu rau,de ce tu oare?

Te gindesti la barbatare,

Si iti arati cum esti puternic

Lovinduti mama sau bunelul.

             De ce,te rogi tu seara mereu

            Doar atunci cind dai de greu

           Si cind in dimineata,mai apoi

          Sa uiti ca doar el ti-a dat vioi.

De ce te rogi tu seara cu greu

Si ceri sa iti mai dea,mereu

Cind daca ai fi tu Dumnezeu

Ai fi scirbit de ce-ai vedea.

                          De ti-e frica sa privesti in sus

                         Cind pe pamint pacatele sau pus

                        De ce ti-e frica a incerca

                        Spre bine,a te mai schimba.

De ce,tu astazi ceri ajutor

Cind miine uiti de viata lor

Si pina in veci nu incerci , sa faci ceva

Cit viata in bani te v-a scalda.

          Si oare cind,ai continua

          Sa frapezi si lumea ta

          Si de ce tot mai privesti in sus

         Cind cerul de pacate,e demult rapus.

           

Dintîi,natura te-a creat femeie!

Sa fii femeie de la-nceput,

Cind mai intii natura o indragi,demult.

Si a rostit-o, dindu-i un parfum,

Si a privit-o, dindu-i un album.

Natura trupul ei i-a pictat,

Iar florile in veci i-au incaltat.

Toata finitatea de prin planete.

Sa moara de placere,sa moara sa se-nbete.

La fel si pomul cu puterea lui.

Iar stejarul cu multimi de pui.

I-a dat in miini si in caractere,

Putere si rabdare in mii de gresele.

Cu toane a venit si marea,apoasa.

Si a facut-o pe ea,capricioasa.

Iar radacinile cele mai vinjoase,

Au facuto sa fie cea mai pretioasa.

In profunzime a aparut si luna,

Acum in locul ei,tu sa ii tii cununa.

Iar stelele ce au numit cu sclipire.

Tu nu josnic, sa cazi in iubire.

Din nouri pufosi si neatinsi cu mina,

I-au modelat,femeii un suflet cit luna

Si ce-i frumos si sfint,fara de pata.

Acum in sufletul ei,deschis nu se arata.

Din vinturi si furtuni,frumoase.

I-au impletit fiorii,de suparacioasa.

Si cind si ploaia a vrut sa ii ofere,

Furia ascunsa parca in miere.

La fel de frumoasa si fina,

A facut-o cu greu ca o regina.

Iar cind atinsa dureros i-a va fi,

Cu cel mai veninos schin, va izbuti.

Un rasarit si soarele,i-a dat in brate.

Mii de calduri si raze in nuante.

Cu mina ei,oricind,vei fi tu rece.

Te incalzeste si pe seara,iti trece.

La fel ca timpul au facut-o trecatoare,

Si orice greseala de-a ta,pentru ea e o schimbare.

Se pierde in pururi si se ascunde mereu,

Si nu o mai gasesti chiar daca ai tupeu.

E facuta de natura,femeia bizuitoare.

Din diamante de gheata,stralucitoare.

Pe cit de luminoasa,pe atit de rece.

Cu doar o privire,te ingheata si cind vrea te topeste.

E mama ei,natura misterioasa.

Si chiar daca o cunosti,ea arata ca-i aleasa.

Nu o stii ca mama ei e natura.

Si azi e calda,dar dimineata cade bruma!

Mai sunt..

E noaptea neagra fara de stele,

E cea mai lunga dintre toate ele.

SI sufletul in tacerea muta.

O picatura de vint si ploaie asculta.

             Nu vreau sa vii,dar sa ma intelegi.

             Ca in carnea mea tu mai esti.

            Ca si in privire,te mai iubesc

             Iar tu doar azi,vrei sa ma incalzesti.

Ce sunt miine dimineata,atunci

Cind seara nu am primit,cuvinte dulci.

Si Doamne,cine ma intelege?

Ca parca fericita,trista..nu mai trece.

            Nu pot sa cad si sa ma ridic.

           Stabilitatea mea,deja m-am gindit.

          Ori  in durere sa mai fiu,pe-o viata.

          Decit eu trista in fiecare dimineata.

Mai sunt inca a ta,cu lacrimi iti o spun.

Nu iti cer nimic  in schimb,tacerea de acum.

Cu greu as intelege,daca as putea

Ca tu in noaptea rece,ai putut a ma lasa.

Nimic nu ti-as mai cere,decit un cuvint  ,

Ce s-ar fi desprins din al tau gind.

Cu nepasare tu  drumul l-ai inchis.

Cind  pe mine,miine m-ai ucis.

E melodie muta..doar eu o ascult..

Privesc spre cer chiar cind nu vad nimic,

Sunt atit de fericita ca pot sa disting.

Formez din nour-aer,apoi il opresc.

Atunci cind pe un minut,eu nu vreau sa traiesc.

           Si cind acel vint din departari,

           Ce nu se mai opreste, nici la strigari.

          Ce uita de virgula,ca mai apoi

          Sa aduca acel soare din noi.

Natura danseaza cu melodia sa

Ea astfel imi linisteste,privirea mea.

Ma intreb oare ,daca existati?!

Acei oameni,care melodie muta ascultati.

pentru Daiana..

In noaptea rece vii la mine…in gand
Ochii,buzele,fruntea ti le sarut pe rand
Vorbesti cu mine,vorbele-ti sorbesc
Te tin in brate ore in sir…plutesc
Fugim in lume,noi doi nebuni frumosi
Iti numar stele,privim la nori pufosi
Intram in mare,cu pestii inotam
Nisip fierbinte,la soare ne uscam
Apusu-i magic,culori atat de vii
Te tin de mana,de mana tu ma tii
Noaptea ne-ascunde ca noi sa ne iubim
Doar luna vede ce clipe noi traim
Iar dimineata,de ceru-i innorat
Sa lenevim,luam dejunu-n pat.
Si radem mult,facem numai prostii
Si suntem fericiti,ca doi copii.
Eu te iubesc Daiana,cum sa nu
Ca-n toate visele mele esti si tu.

Este el,acel el care l-am asteptat pina acum sa imi zimbeasca si sa ma incalzeasca intr-o zi de decembrie.Acel care imi spune in fiecare zi ca sunt frumoasa si da care ma iubeste.E el,de parca l-as fi stiut o viata intreaga!

Iti mulumesc ca existi in viata mea!