Credinta cu aripi!

Si e atit de curata,atit de inaltata aceasta credinta a noastra.Incit iti vine uneori sa mori si sa nu mai existi atunci cind simti in privirile celor din jur aceea pierdere,acel refuz,acea radacina numita credinta.In spatele succesului meu,sau mai bine sa zic misterioaselor cuvinte ce par ca se scutura din parul sufletului meu,sta suportul credintii,doar asa am incercat si tind spre desavirsirea lor.Cu toate ca mi-au trimis sageti cu scopul de a-mi distruge aceste aripi,aceste aripi ce tind spre pura mea credinta in Dumnezeu si in puterile mele. Intr-o zi de primavara frumoasa si pe cit de frumoasa atit de … Continue reading Credinta cu aripi!

Cind ai nimic..

Mergea pe un drum in care niciodata nu il pasea fara ca sa zimbeascA,era asa plina de viata incit si ochii redau fericirea EI.Vibra la orice trecator,vibra in zimbete si complimente frumoase,vai cita speranta transmitea la toti.Si acum..?! Nu te-ai mai gindit niciodata ca,nu ai sa mai pasesti la fel..nu?! Simti o imensa durere in piept,iar sufletul..ce-i cu el?! Pare ca cu fiecare zi se ascunde,la fiecare lacrima si poate la fiecare noapte nedormita,sa fie ┬ádin cauza ca incerci sa adormi macar un pic,dar cum ,cind inima bate a durere nesfirsita,cind nu mai stii cum so opresti.Cind nu mai ai … Continue reading Cind ai nimic..

Mai scriu !

Uneori ca sa scriu am nevoie de lovituri mari in suflet,chiar fie ele cit de dureroase.Uneori de oameni care nu ma inteleg si continui sa mai scriu despre ei.Alteori de oameni ce ma iubesc si se bucura cind zimbesc. Si de ce scriu?! Ca poate nu gasesc raspuns la ceea ce am simtit azi,ca poate doar asa imi creez un raspuns la care mie mi-ar fi convenit.Dar pentru ce scriu?! E simplu doar ca sa ma regasesc,sa regasesc ceea ce ma facut azi sa simt mai putin decit ieri sau decit miine. Am inceput sa scriu doar atunci cind in … Continue reading Mai scriu !