Time.

SONY DSC

Dacă n-am fi perceput timpul ca nisipul ţinut în pumn , oare am fi avut atîtea pretenţii asupra vieţii lui? Dacă nu l-am fi purtat în spate , ca pe un bagaj, ca pe-o povară şi un blestem , oare ne-am fi uitat în oglindă mai puţin pentru a ne plînge de bătrîneţe?

Şi dacă ar fi timpul un dar, l-am fi oare sacrificat , dăruindu-l părinţilor, dar oare ei ar fi rămas de-a pururi tineri ?

Şi atunci, de ce îl mai pierdem ? Cu atîtea teorii în spate, cu atîtea obiective, cu atîtea sfaturi inutile, cu atîta ambiţie de-a trăi, de ce ne minţim şi pînă la urmă tot îl pierdem? Dar oare este al nostru , ca să avem autoritatea de-a spune că noi îl pierdem şi nu el pe noi ?

Oare timpul s-ar fi îndurat de noi , şi dacă ar vedea că suntem pe fugă mereu, s-ar fi oprit la o margine de drum ca stămoşul şi ne-ar admira ? Dar e păcat, să nu spun, că nu-i însăşi viaţa de.a alerga după putere.Nu trebuie decît să ştii, că vei observa absenţa timpului doar atunci cînd existenţa ta , va fi utilă pămîntului , lăsînd urme care vor fi văzute de atâtea generaţii.

Nu vă risipiţi viaţa , mereu rătăcindu-vă în rătăcirile voastre, murind şi negăsindu-vă pacea interioară.Nu mai învinovăţi-ţi nevinovatul.Timpul n-are nici o problemă cu voi, şi nu are nici întrebări şi nici răspunsuri.Obişnuiţi-vă să trăiţi fără timp.

Iar miine..

Trece saptamina ca o zi pierduta ,trece ziua ca o ora,iar in minutul cela …ea scrie..
Atit de mult vroia sa scrie incit se parea ca se pierde in fiecare zi in lumea cuvintelor,si cauta mereu locuri linistite in care orice lucru sa ii fi placut.
O zi mai frumoasa azi,atunci ea se aseaza din nou la masa de afara si incetisor arunca parca priviri in jurul ei,analizind fiecare miscare,chiar si acea frunza ce a fost ascunsa iarna asta,chiar si acel de firicel de iarba nespus de micut ce se pare ca se chinuie cu fiecare zi sa se mai inalteze putin.
Dupa care ea creionul in mina si incepe sa scrie o pagina,inca una.
Razele soarelui care ii lumineaza mereu privirea iar vintul care azi ar fi parut mai rece ,se juca in parul ei de parca o alinta ca pe un copil.O melodie de pe geam se aude in soapta,de parca ar ajuta-o sa isi gaseasca sufletul.
Scrie si in acelasi timp isi numara zilele din calendar care are sa treaca,se opreste din scris si isi dadu seama  ca azi i-ar mai sufera,mai putin sau mai mult decit ieri nu putea-i sa iti dai seama,ca avea privirea asa nedumerita,de parca ar fi spus ceva cu ea si in acelasi timp tacea.Orice zi ce avea sa treaca,intelegea ca privirea o sa inghete asa,cum ingheata apa la inceput de iarna.Ar fi spus cineva ca ea sufera sau a suferit cindva,dupa zimbetul ei pina la urechi nu mai poti spune,zimbeste cind se uita la soare si cind se joaca cu el.Zimbeste,dar ….
Observa ca ar fi scris doar de aceea ca azi ii este mai greu sau..ca nu sa schimbat nimic,iar miine..?!
   miine va fi la fel…