Timpul ne priveste , de parca ar incerca sa spuna ceva . Si a trecut inca o zi , am simtit fiecare secunda , lasind-o sa se usuce sub lacrima tainica.Si chiar daca noaptea imi sopteste acea amortire de zi , ecoul ei , eu il fac sa fie uitat , de parca nici nu ar exista.As rugao sa nu fie suparata pe mine , caci ochii chiar daca iti tin inchisi , inca mai simt ritmul greoi a inimii mele,inca il mai aud.Si ma uit din nou , cum a mai trecut o ora.Nu mai stiu , de ce nu pot sa inchid ochii si gindurile.Iau si citesc o carte , nu pare interesanta , citesc alta , ceva nu e in regula.Melodia asta , care tot se leagana pe firele invizibile ale sufletului meu , imi rupe cite una , atit de usor.Sa terminat rasaritul unei zile , apusul ei , pare a fi atit de dureros.Asa inchidem fiecare cartile , fara a ajunge la un final.Ma intrigase un fenomen , des intilnit.Zic , de ce sa nu scriu , acum.Si scriu ,recitesc si nu gasesc nimic , decit cuvinte asezate haotic . Oare fara sens ? Si continui , cum fara sens se desprinde o respiratie , pe uniformele acestui univers . De ce sa iti asculti cum dezmarginit , trece secundele vietii , fara sa faci ceva.Ajungi la finile fiecare zi , si spui : ” Nu am facut nimic astazi ” , asa trec toate zilele la rind,apoi vezi din urma ta , un nimic atit de pustiu,fara glas si fara sclipire.Pustiul acesta se ineaca intr-o amorteala , intr-un ecou de noapte.Astazi nu am facut nimic , pentru sufletul meu . Nu am zimbit si nu l-am lasat sa cinte , nu l-am lasat sa respire.Iar miine , vine iar.Acelasi apus , ascuns si greu de inteles , aceleasi secunde scurse intr-un pafar fara fund , aceiasi noapte tirzie , fara sens.Incerc , sa imi storc sufletul , sa il iau in minute si sa las sa se chinuie, fara sa fac nimic.De ar durea , as fi putut sa rabd in tainica tacere inghetata , caci nu mai simte nimic el . Am incercat , sa imi tin inima in minute , ritmurile respiratilor se inecau , ramase inca o secunda si i-am dat inca o zi . Caci daca nu mai fac nimic , miine .Apoi voi stringe , in punguta vietii , zile inecate in pustiu.Decit sa imi string o punguta goala , mai bine inchid ochii si incerc sa inghet intr-un rasarit de iarna .
Daiana,si sufletele noastre au nevoie de un repaos,fie el si de-o zi