Sunt trezită de mirosul de brad care încă nu s-a uscat anul acesta , și încă mai stă în căsuță că l-am rugat eu . Sub o ceață desenată din visul meu îmi aduc aminte că am visat cum afară ninge , era atît de așteptat de frumos . Întilnită de priviri calde care mă cuprind cu multă dragoste , cu respirații gingașe și urări de bine . E frumos să Recunosc că față de anii care s-au scurs printre vene , anul acesta îl fac să treacă mult mai ușor , mai repede , puțin semnificativ și în adîncul sufletului meu ,  mai puțin așteptat .Astăzi în pragul unui calendar sub o formă rotunjita de cifra 20 , nu s-a schimbat nimic decit propriile mele așteptări . Nu am stat sa mă bucur cum o făceam cîndva , am stat așezată lingă propriul meu timp , care se scurge în fiecare zi.Am întrebat-o pe mama , la ce oră am fost născuta , am aflat . Am întrebat-o cit de liniștită am fost cînd eram in burtică sau daca i-am adus multă durere cînd m-a născut și am aflat . Probabil că , aceste întrebări nu mă frămîntau cîndva sub nici o formă de existență .Și nici astăzi nu pot să mă cred un suflet bine realizat , nu fraged , nu slab , cu o experiență bătută în cui .Nu am cum . Mă simt un suflet inca fraged care mai închide ochii atunci cînd este zmuls si rujinit de o realitate dură , care se tot chinuie să zboare ușor , de multe ori căzînd la pămînt . Nu putem să ne schimbăm radical , din an în an , putem doar sa ne schimbăm principiile și apoi urmează mult timp după ce le urmăm .

La cei 20 de ani ai mei , eu sunt totuși fericită că pot sa deschid ochii in fiecare dimineață . Fericită că am putut să realizez parțialul care l-am pus în rîndul așteptărilor mele . Fericită că mai pot să scriu și că înteleg ca lucrul ăsta e pentru sufletul meu , vine ca o hrană și ca aerul pe care îl respir . Fericită că am putut ierta și am putut să iert mai mult . Fericită că am cunoscut noi prieteni , că am învățat lucruri noi .

Trebuie să recunosc că în anul acesta sunt mai atentă decît în anii precedenți , atentă  la fiecare cuvințel urat de dumnevoastră , de prieteni și cunoscuți , chiar și de oameni străini . Și vă mulțumesc că nu a-ți uitat de mine !

Fericită … că pot să sufăr și pot să plîng .

…că pot sa controlez dezamagirile la propriu .

…că iubesc o iubire pură , clară , adevarată , o iubire care ma salvat si care mi-a trimis-o Dumnezeu .

…că am o familie mare și atît de frumoasă.

…că am ramas ce-am vrut sa fiu și ce-am vrut sa rămîn.

…că am iertat cu sufletul împacat și că am putut sa uit .

…că îl am pe Dumnezeu ca un profesor și ca un tată minunat.

Și totuși acele rupturi din sufletul meu , prafuri depuse în fiecare zi le voi lăsa în urma mea , acolo nu am să le pot arunca dar le voi păstra . Ele m-au făcut mai puternică , dezamăgită dar cu mult mai sigură în ale mele alegeri . Dimineața asta e uscată de un somn lung , uitată de zilele care au fost și mulțumită pentru că m-am putut trezi și astăzi .Înțelegem la sigur că timpul ne lasă triști , zidește acele cărămizi udate printre ridurile pustii , da suntem loviți de timp chiar dacă recunoștem mai mult sau mai puțin asta . Și poate suntem treziți de un ecoul al nostalgiei trecute , suntem obosiți cînd vrem să rămînem copii . Exact știu și vouă vă pot spune , copii rămînem și la 40 sau 90 de ani , atît timp cît avem părinți .

La mulți ani Daiana , îmi doresc și eu asta !