Atunci cind te trezesti intr-o dimineata prafuita si confuza , lasata de urmele unei ceti triste care are ca scop sa scoata in evidenta sunetul tulburarii , a tristetii oprite de vint care o tot ascunde pe chipurile noastre.Te trezesti la o viata batuta in cui de rugina unei realitati profunde , te trezesti si intelegi ca acum este momentul tau de a-ti alege viata.E o responsabilitate , pe cit de mare pe atit de greu de implinit , dupa asta ramii in umbra maturitatii care ar parea ca e atit de bogata si multipla.Nu ar fi cazul sa ne plingem de viata trista , de lucrurile pe care nu suntem in stare sa le facem dar putem sa ne laudam peste cap , nu ar fi cazul sa fugim dupa premiile care nu ne apartin nici in cea mai mica masura , nu ar fi nici cazul sa ne numim biruitori atunci cind macar nici nu am luptat.Dar e momentul pentru a intelege ca pe cit de adevarati suntem cu noi insine pe atit de usor ne este drumul spre o mare linistita inecata in apa pura a existentei tale.Astfel fiecare isi face propria sa lume , acolo isi creste sufletul ca intr-un final , intr-o dimineata scurta de oboseala uitata peste zi , sa iti fortezi colturile ochiurilor si din acea imagine confuza si neinteleasa sa iti vezi cum se resfata viata ta.Uneori s-ar putea sa nu te trezesti nici din propria neintelegere , sa ramii acolo ascuns in umbra existentei tale , sa te uiti pe tine acolo si nicioadata sa nu poti sa iesi.La radacini am fost udati cu putere , de noi depinde cite firisoare de respiratii pierdem pe zi sau le omorim , de noi depinde cita dezamagire ne va da fiecare dimineata.

Avem puterea de-a ne trezi in fiecare dimineata dar numai Dumnezeu decide daca avem puterea sa deschidem ochii .Apoi avem sansa de-a schimba orice , sau  de a nu face nimic.