Domol pe acasă ninge iară , finețe de fum în a mea ogradă ,

Copacii nu îs singuri nici goi , de-o mie de ori nu m-aș duce înapoi ,

Și ce comparație complexă și rară , o iarnă în urban și una la țară.

Caci  gheața aici îți compune flori  ,

Aici aş muri de-o mie de ori.

Suntem priviți de sus in jos , noi țărani saraci fără de-un folos ,

Un suflet desenat de anotimp frumos , atîtă bogație în suflet și pe jos .

Hogeaguri înădușite ard manunchiuri  de lemne ,

Și în deal pe-o cărărușă se aude un ecou de  vînt ,

Iar luna sub o umbră mută , cîntă pe pămînt .

Se naște și-o furnică de mișcare iute , de parcă Dumnezeu aici de-aproape ne aude .

Iarna nu e rece spun cu un pas sfios , iarna aici e de mare folos .

Fulgii se nasc din lacrimile lui Isus , magie și mister avem de spus ,

Și un veac aș aștepta să mă întorc acasă , iarna acolo e atît de frumoasă.