Sa fiu eu ,ceea ce as vrea sa fiu?!

Sunt un copil,chiar daca unii ar spune ca la 18 ani e absurd sa fii asa.Insa continui sa fiu copil,imi place sa vad lumea asa si sa imi desprind gindurile cu o judecata.Un copil ce traieste si uneori inchide ochii doar pentru a nu mai vedea realitatea dura.Unde si cind am aparut in lumina zilei ,eu nu stiu.Totusi din iubire m-a adus cocostircul 🙂 si stiu ca tot timpul incercam sa ii dau culoare intunericului.Din intuneric as vrea sa cred ca lumea e un cuvint.Si ca lumina este chiar si acolo sub pamint.Mama imi spune ca eu mereu continui fiecare intimplare,chiar si oricare  film care nu mi-ar conveni mie finalul.Il fac asa precum mi-as dori eu sa il vad. De micuta inca incerc sa fac soarele mai stralucitor,stelele mai misterioase si cuvintul renumit.E o pasiune la care nu v-oi renunta,chiar cit de greu nu mi-ar fi ,e pasiune legata de cuvinte.Totusi mai am atitea de facut,si uneori cred ca nu am facut indeajuns.Inseamna mult pentru mine ca scriu,si ca nu prea am crezut ca pot sa fac asta.E un timp putin in care vreau sa cred ca pot,si deja e inteles faptul ca traiesc aici in cuvinte.Chiar cit de rar as scrie aici ,oricum scriu in ginduri,in vise dar scriu.Realitatea ma mai opreste din cind in cind,ma scoate la mal si parca ar zice : “Azi e azi,mai faci si altceva?”.De aceea imi ramine putin timp sa ma ostenesc in casa cuvintelor mele.Sa le tiparesc aici.Visez sa traiesc cu cuvintele mult timp dar totusi cred ca trebuie sa imi deschid ochii,acum.

Incerc sa gasesc ceva acolo unde voi nu gasiti nimic.Si dupa cum observ mereu ramin neinteleasa.Cind cineva imi face sa ma doara,apoi tac si pe urma actionez asupra lui cu o mai mare durere.Dar asta nu inseamna ca si eu ma simt mai bine.E un  fel de razbunare pe care vreau de mult sa o las acolo nevazuta.Ceea ce inca nu am putut sa aflu nici eu pina acum .Inca lucrez la asta,dar se vede ca putin.Nustiu cine sunt,oare te-ar aranja acest raspuns enigmatic ,asa sa ii spun.Nu stiu cine sunt eu ,decit ca sunt un suflet care ii simt rasuflarea,o stea linga cerul ei,o stea printre miile de stele.Care traieste atunci cind scrie.Nu am decit o viata din secunde micute dar semnificative.Mereu simt ca am o durere,ca port si zi si noapte,in cutia inimii.Si e din cauza intregii lumi,caci ma doare daca vad cind plinge cineva,daca e ranit si ascuns.Asa sunt eu.Am si eu paradisul meu ca voi toti,am si eu visele mele ,dorintele mele.Si sunt sigura ca cind eu nu voi fi,macar o lacrima deasupra mi se v-a scurge,o stea de pe cer v-a muri.Sunt o inima cu mii de sentimente,de fapt cred ca insasi aceste sentimente imi ocupa locul acolo in sensul vietii.Vreau sa imi tes si eu un drum in viata,vreau sa ma bucur si eu ca traiesc.Se intimpla sa am zile ,luni in care nu ma inteleg,nu imi inteleg faptele si nici tacerea,sincer nici acum nu pot sa inteleg ,de ce anume adorm in ipostaza asta. Dar stiu ca in mine traieste o inima buna,chiar daca poate nu toti poate sa o simta.Sunt un om care inca nu stie unde sa se aseze si unde sa ramiie pina la final.Am si eu aripi de inger pe care mi le-a daruit “sensul vietii mele”,doar ele ma inalta,ma ajuta sa exist.

Sincer,sunt foarte sensibila chiar daca se intimpla sa ascund asta.De cite ori cineva ma raneste,imi scot masca aia care ma ajuta sa rezist,circa 10 MINUTE,dupa care ramin eu cu melodia muta a lacrimilor mele.Se intimpla sa am momente in care vreau sa le spun oamenior ca adevarul este vazut si cu ochiul nu numai cu urechile,dar se vede ca minciunosul are o puternica forta asupra minutului convingerii de adevar.Si chiar daca sunt oamenii care imi ascund vocea,ma ranesc si ma fac sa pling ,si ma fac sa ma simt ca un pom in ultima luna de toamna,apoi observ ca in virful meu se tine o frunza,plina de sperante,si este Dumnezeu.Cred in EL.Mi-am crescut asa o caracteristica,unde fiecare cuvint isi pastreaza stralucirea sa,si nici o ploaie nu ii v-a aduce rugina.Iubesc sa fiu iubita si pretuita,cind simt ca imi tot smulg din petale apoi renut la tot si plec.Nu spun ca nu ma doare,dar ma doare si plec atunci cind nu m-ai am loc,atunci cind bietul locului mi l-au inaintaT in mod fals.Cred in dragostea adevarata care e pentru o singura data in viata.Si cred ca uneori cuvintul ‘te iubesc’ este spus si doar atit.Mai vreau sa cred ca oamenii nu sunt rai,ci doar gindurile si modul lor de -a trai este negindit,dar e doar un “vreau”.Imi cresc flori in gradina sufletului,iar cind trebuie sa ofer ceva nu apelez la jumatatile care se v-or trece,apoi ofer totul sau nimic.Nu vreau sa tot rup si sa dau,vreau sa rup si intregul sa il daruiesc.Mii de ginduri se ocolesc asupra mea,unde imi dau de inteles ca uneori nu mai stiu cine sunt.Simt asta.Si vreau doar simplu sa cred ca  sunt doar un suflet.