Ecou de Duminica , pustie.

Despartire_by_Write_Your_Soul_OutAm sa incep sa inchid ochii , in diminetile de Duminica , si am sa ignor Soarele care vrea sa imi modeleze fericiri aparente ,caci Duminca , are miros de despartire.Ea ma scutura , si imi aduce cel mai mare frig , de pina acum.Duminica , iti odihneste tacerea si linistea , ceea ce e prea mult pentru tine.Duminica , asta ma lasa trista , ca sa tin ochii larg deschisi , si imi impune realitatea sa ma framinte , sa ma arda pe pleoapa sufletului meu.Inchisa aici , unde am mai fost , inchisa acum pentru totdeauna.Caci in jurul meu , s-au desprins oamenii care ii iubesc , oameni care poate nu am stiut cum sa le arat asta  , dar la sigur oameni care nu pot sa traiesc fara ei .Caci formula asta , stranie a vietii de om, ma impiedica sa renunt totusi la tot ce demult as fi bucuroasa sa stiu ca sunt lipsita.Obosita , cu lacrimi demult uitate , eu ma uit in oglinda si spun ” numai nu plinge ” , “numai nu plinge “apoi simt cum se umezeste obrazul si se ineca in lacrimi.Si simt un gol , ce imi vesteste a toamna tirzie , de ce , atunci cind primavara ar trebui ca toti sa se reintorca ? ! Ah , ma prafuieste , acest nisip uscat din locurile demult uitate ale pamintului , atit de fericita vreau din nou sa fiu.Atit de mult as vrea , sa opresc timpul in secunda asta care am trait-o ieri , sau atunci , cind eram toti impreuna , cind nu ar fi trebuit sa simt o despartire , de o asa mare distanta.Caci intr-un final , nu are putere distanta sa ma faca sa imi rup radacina asteptarilor, sau sa imi taie sperante la o noua zi , dar e dureroasa despartirea ceea care se desprinde si de copilarie si de trecut.Astazi , analizez fiecare secunda care ar trebui sa nu o pierd in viitor.Si ma gindesc , ce trebuie sa fac si cit de frumoasa este viata , caci imi da sansa sa fac asta.Da , sunt obosita incit imi simt aceste uscari de sub ochi , aceste aplecari de sub gene umede , dar totusi cit viitor imi deschide viata.Si poate , ca miine am sa incep sa iubesc Duminicile,sau chiar sa le cint.

Astazi , intr-o Duminica aproape imbracata in hainele unei Luni , eu ma simt trista si pustie.Eu simt cita durere , am sa am miine cind am sa constientizez ca cineva a plecat , si ca am sa am un dor aprins.Si cita durere am sa simt , in petalele din care s-au rupt din mine.

6 thoughts on “Ecou de Duminica , pustie.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.