Sunt un punct pe pamint,ca toti ceilalti din jurul meu.Si doresc sa fie alb daca ar fi privit din departari.La fel cum se pierde o pasara in zbor,la un moment dat ea pare a fi un punct pe cer.

Traind intr-o lume a frenezie,eu incerc sa promovez unele valori care ar trebui pretuite,chiar si secunda minutului,si ea isi are rostul ei.Incerc sa gasesc ceva acolo unde voi nu gasiti nimic.Si important sa mai citesc si in stele,punctul meu sensibil 🙂

Putina liniste asta-i tot ce imi doresc,cel putin astazi.Sa inchid asa usor ochii si sa nu mai vad furtuna de afara.Sa inchid ochii,sa se inchida toate gindurile ce imi rapesc timpul.Ce as putea sa fac pentru a exista si in acelasi timp sa nu mai vreau sa exist.Incerc totusi sa evadez din locurile ce ma inspira,ce nu imi mai dau voie sa scriu.Dar oare cum te simti acolo unde nu vrei sa fii?! Sa auzi si sa nu crezi, sa vezi si sa nu intelegi,asa as defini.E o evidenta ,poate scoasa acum citeva luni,e o schimbare inca nedefinita.

Dar atunci cind te afli unde nu trebuie si cind nu trebuie,linga cine nu trebuie.Atunci cind doresti  sa grabesti timpul mai mult decit e a sa grabire.Atunci cind zimbesti cind de fapt nu vrei sa faci asta.Atunci cind iubesti dar nu poti sa ii spui.Atunci cind vrei sa ierti si urasti.Atunci cind vezi si nu poti vedea.Atunci cind vorbesti si nimeni nu te asculta.

Cum esti atunci?!..esti tu ..?!

Eu.. insa atunci sunt cu ochii inchisi,sau nu,atunci pe lentile se lasa un praf,unde lucrurile deja nu sunt clare.O definiţie spune că “Eul” se găsește la limita între conștient și inconștient, este instanța trecerii la acțiune, a funcției de adaptare la realitate și de investigare a realității. Dar oare de câte ori facem din acest Eu mai mult decât ceea ce este? Mai mult decât o funcţie? Dă-mi voie să te întreb astăzi, tu cu ce îţi alimentezi Eul? Este dependent de lucruri iar tu îl hrăneşti?

Ne construim caracterele,casele dar lasam crapaturi stiind ca in orice zi ,oceanele vor continua să-şi trimită valurile printre crăpături.Chiar si atunci cind aratam ca suntem puternici,si nu e real.Chiar si atunci cind impreuna cu prietenii faci lucruri, care le plac lor dar tie nici macar un pic.Chiar si atunci cind vrei sa dormi dar pleci undeva,pentru a demonstra cuiva,ca pot.Chiar si atunci cind faci cunostinta cu cineva,te modelezi in momentul cela pina ii placi ,fara sa mai stii ca miine esti tu.

Oare pina cind,si pina unde o sa mergem?!

Nu vreau sa fiu decit eu,si stiti de ce?! Pentru doar asa voi avea linga mine,doar oameni care ma iubesc si tin la mine cu adevarat.Nu vreau sa iti zimbesc cind vreau sa pling.Nu vreau sa te urasc cind stiu ca o sa te iert.Nu vreau sa par ca sunt in ritm cu “moda ” cind de fapt ma imbrac simplu de tot.Nu vreau sa folosesc un ruj de culoare rosie pentru ca asa iar placea cuiva.Nu vreau sa ma aflu in locuri unde de fapt nu vreau sa fiu acolo.Vreau doar sa fiu eu.Nu vreau sa ma modelez dupa principiile cuiva,nici macar sa le incerc.

Vreau liniste,sub fon de melodie de suflet.Vreau privire vie sub picturi natural de frumoase.Si sa fiu eu,acea Daiana care s-ar parea sa o cunoasteti.Pentru mine sa fiu Eu..doar asa ochii imi sunt vii si simt!