Lacrimile unui om nu sunt decit durerile care se varsa si nu se mai intorc niciodata.

Stiti cine curata cel mai bine,sufletul omului…lacrimile!

Lacrimi ce vin din durere si pentru durere se duc.Crezi ca daca plingi esti mai slab/a.?! Pai nu,arata doar ca sensibilitatea ta se simte,caci se intimpla sa plingi in locul unde nu te mai vede nimeni.Simti tu si  doar Dumnezeu,si in momentul cela el iti ea sufletul in mina si il scutura bine,bine.Si atunci si afara va ploua,caci si credinta noastra de sus,plinge impreuna cu noi!

Caci asa suntem facuti noi,sau nu,asa facem noi sa nu mai treaca o saptamina in care sa nu aruncam sageti in inimi.Doar ca omul,a inceput sa faca durerea asta din ce in ce mai mare,si cind Dumnezeu a vazut ca pe pamint se petrece asta,i-a daruit omului,acea lacrimare,profunda ce e pentru suflet,nu pentru ochi. Nu e urit,nu e copilaros,nici absurd nu e,ca sa plingi.

Ti-e greu,esti suparata ,esti dezamagita…si plingi,fie cu lacrimi fie fara ele.Dar totusi plingi,se blocheaza trupul si nu mai poate sa raspunda   nici la o comanda,caci raspunzi in lacrimi..de ti-e teama,de ti-e frig,de ti-e greu..si plingi mai mult.

Te ineaca durerile,incit nici sperantele din cutie pastrate nu te ajut.Caci atunci nu mai vezi,nu esti in stare,cazi jos si doar plingi.

Faceti complimente cum ca ” Ai ochii frumosi.Cei mai frumosi ochi pe care i-as fi vazut.Ai ochi minunati”.Posibil ca,nu ati fi vazut pe lumea asta,cit pot sa plinga ochii ceia.Cind faci ca cuvintele tale sa se bage in ei,ai simti probabil ca se lasa in jos,doar de aceea ca stiu cit mai au sa se usuce.Nu e omul slab cind plinge,cu toate ca multi aruncati replici din astea.Un om care plinge e mult mai puternic decit toti ceilalti,cei fara de lacrimi.Un om care plinge,se ridica de doua ori,dupa asta.Un om care plinge,are ochi si suflet.

Plingi ca doar asa iti auzi vocea printre gene,ca doar asa iti simti durerea din ce in ce mai putina,doar asa stii ce poti sa faci miine,si doar asa poti sa ierti.Ma intreb oare,cit poate sa plinga un om?! Caci la un moment dat,ochii se usuca..Tot eu incerc sa imi raspund,plingi  pina cind iti stringi sufletul in mina,iar daca esti gata sa il distrugi…sa il distrugi si sa scurgi din el ultima lacrima,pregateste-te pentru un nou inceput,in care esti oarba.

Asa cum natura mai cere,ploaia,acea lacrima infinita.Asa si sufletul omului,mai cere sa i se elibereze din durere.

Da ce e lacrima,ce e plinsul?!…asa,usor,e acea secunda in care mori,mori in durere.Iti simti sufletul din toate partile,si il hranesti cu mai multe cuvinte ce aduce durerea,asa ca sa chemi mai multe lacrimi.E acea cadere,in care iti pierzi puterile si nu mai vrei sa simti nimic.Acea inchidere,acoperire cu ce ai gasi linga mina .

E pura lacrima,chiar si cea care se scurge din durere! Stiti de ce?! Caci capata sclipire,mai apoi.Plingi,plingi caci sufletul se ineaca in dureri.Doar asa,plingi si varsa-le.