Natura se hraneste cu priviri care au puterea sa ii patrunda in profunzimea ei. Cu priviri crescute din suflet , iata adevarata frumusete a vietii. Papusele roz , aduc culoarea anume aceea care deja se subintelege o prezenta a materiei false si colorante.Omul simplu este omul sufletului , este omul care nu stie decit sa isi infrumuseteze peretii sufletului.

Cind merg pe strada , primesc priviri care imi transmit o ignoranta , de cum sunt oare ? ! Sau ce eticheta au hainele mele . Le raspund amical , si privirea mea din nou capata stralucire atunci cind o i-au de la ei , caci o fixez  in tot ce este mai frumos , in oameni simpli si curati , in oameni care stiu sa zimbeasca in hohote , in cupluri care se simt fericiti doar sa mearga pe strada de minuta , in copii care te privesc de parca te-ar iubi , in oameni batrini care te privesc de parca iti deschid un viitor , in firicele de iarba care se chinuie sa prinda viata ,in soarele viu si in stelele ce imi exprima o liniste sufleteasca.De multe ori , ramin cu o frintura ,atunci cind simt ca exista si altfel de oameni, dar acestor oameni nu pot decit sa le multumesc , caci sunt sigura ca intr-un final timpul isi va intoarce secundele ,care vor arata lor  , ca eticheta se putrezeste , si mai nu ramine nimic.Stau intr-o intrebare inchisa intr-un cerc  , si tot mi-o pun , oare cu ce se hranesc acestia sufletul , oare ce iubesc si oare de ce privesc altfel oamenii ? ! Imi este mila , si as fi vrut sa ii ajut , insa cum isi permit ei sa faca acea diferenta falsa , cum ignora totul cei mai sfint, cum uita sa se mai opreasca din cind in cind pentru un animalut in strada ,cum uita sa ii multumeasca lui Dumnezeu ca exist , cum uita sa mai spuna un multumesc sau scuza , cum nu mai ajuta un om ce a cazut ,  asa si timpul ii va lasa sa cada. As fi vrut sa accentuez ca nu gentile de la ” Mango ” etc . , sau perlele , pantofii cei mai scumpi , si hainele cele mai luxoase , va fac cei mai frumosi , sau mai buni ,acestea doar va pun o eticheta pe trup , mai mult de atit nu costati nimic.
Si zimbiti , de parca ati fi fericiti , zimbiti de cei care sunt lipsiti de tot ce aveti voi , zimbiti fara sa stiti ca ei au totul si voi nu aveti nimic , ca ei traiesc dar voi doar fugiti prin magazine , caci eticheta nu va convine.Aroganta , si cit de tare ridicati capul sus , pentru ca aveti ceva mai nou , la exterior.Ceea ce este de admirat doar o zi , mai tirziu nu ramine decit o haina draguta si scumpa.Si nu fac , vre-o combinatie dintre frumos si urit , dintre cei bogati sau saraci , dintre cei ce au si cei ce nu au , dar fac o legatura dintre oameni care au uitat de tot ce este mai sfint , oameni care cred ca cu materia  lor scumpa , isi pot permite sa priveasca vulgar in jur , isi pot permite sa judece , isi pot permite sa ignore sau sa se uite ciudat.Nu , ei nu isi pot permite decit sa coloreze pamintul , pina la viitorul sezon , caci totusi mai iesa si alte culori.Uitati de voi , de un copil flamind si totusi fericit  , de un ciine ce il loviti cu piciorul , de un copil abandonat , de un batrin uitat , de o mama straina , de un profesor scump , de zimbete si de lacrimi , de iubire si frumusete , de fericire , voi uitati . Dar aruncati atit de multe , priviri goale si uscate .

” Om cu eticheta ” , vei afla caci intr-un final , toate sumele si bogatiile tale se vor lega intr-o punguta de doi bani , si vor ramine prafuite pe acest pamint , tot ce trebuie sa iti zidesti acum , sufletul doar sufletul tau.Caci ve-ti privi in urma voastra , nu ve-ti gasi absolut nimic decit sume uitate in numere , materie moarta care nicidecum nu iti va pastra ecoul pe pamint .Atunci vei fi uitat , asa incit nici un ciine lasat nu se simte , vei fi uitat si prafuit , caci timpul iti va usca trupul , asa precum si eticheta ta.